54. Nu te pot uita
Să simt nimic nu mai pot
Dragostea numai, mi-a furat lumea,
Și mi-ai lăsat un singur loc - durerea.
Restul mi le-ai luat.
Aparțin acum locului așadar
Cu sentimentele mele toate
Dar! Mai presus de mine nu te voi iubi
Deși nu te pot uita... nu pot!
E în zadar tot ce fac azi
Ce s-a întâmplat cu mine nu știu
Așa de proastă sunt!
De nimeni nu-mi mai pasă
Doar să fiu cu tine doresc
Naiva asta, cu tine!
Ce s-a întâmplat cu mine nu știu
O naivă îndrăgostită-n continuare sunt
Rațiunea ai reușit a mi-o bloca
Cu ochii tăi, cu buzele tale, cu fața ta, cu prezența ta
Fermecată, am uitat să te investighez
Suntem sortiți ? De mă atragi așa tare ? Sau ești o iluzie ?
Vreau să pun frână! Să gândesc.
Sufăr deja demult. În tăcere.
Te-am întâlnit de atât de puțin timp.
Care-i scopul ? M-ai vrăjit ? M-ai hipnotizat ?
Observ, în tăcere, în ochii tăi o strălucire
Inima mi-o străpunge
În această zi ploioasă de nu știu ce anotimp
Și deși azi-dimineață era soare, acum-i mohorâre din cea mai neagră
Ca dragostea expirată.
Te-am lăsat să-mi pătrunzi în suflet
Să-mi citești sentimentele de ieri și te-am crezut
Oricând te-am văzut de departe privindu-mă
Apoi
A-mi răspunde la ceea ce voiam să știu cel mai mult nu mai păreai
Erai atât de distant, de atâtea ori
Nesigură mă simțeam
Și voiam în brațele tale a fugi
Sau în brațele tale să mă iei tu
Te înconjurau tăcerile cufundându-te în întuneric
Atât de profund, atât de imens, atât de greu de ajuns la tine.
Mă durea.
Ne-am cunoscut în parcul central
Tu în maro, eu în galben
Întregului parc ai cântat. Dar mie ?
De la prima privire întoarsă către mine
Am dorit să aud, să gust, să miros, toate mai mult
Au strălucit ochii tăi
Și am crezut în strălucirea lor
Parfumul tău emana corpul tău
Și am crezut în tine
Te-am iubit de atunci.
Măsurându-mi bătăile inimii mele
Să meargă strună în viață totul mi-am dorit
Descoperind uneori că îmi mai strecoară câteva obstacole
Bătăile inimii îmi spuneau totul
Despre trecutul de acum o secundă
Despre regretele invizibile sau inexistența lor și îmi spuneau măsuri să iau
De incertitudini să fug, să cercetez mai bine prezentul
Loc speranțelor luminii să fac
Fraiera asta n-a știut prea bine ce înseamnă.
Nu te pot uita fiindcă ești în trecutul meu
De-a pururi acolo vei rămâne, o secundă de istorie fără importanță
Și deși am scris această scrisoare trecutului meu
Amintirile să le spun și să le știu
Prin asta șoptesc viitorului eu ale mele Înțelepciuni
Ce vor spune că pot iubi.
Acum sunt obosită. Voi termina altădată
De iubit.
2006