Contesa-n negru (Noaptea)
Contesa-n alb (Ziua)
45. Nopți
o Noapte
Când mă uitam sub fereastră,
Prin geam, privirea-mi clară
Vedea mândra noapte
Cu a sa palidă lumină lină
Când-n baltă spală a sa lună.
Farfurie, rămasu-i o sclipire
Lacrimă mică și pură.
Stelele de sus-s strălucitoare,
Nevinovate și solemne
Dau ghes celui din urmă ceas
Ce mai sunase puternic
Într-o ultimă dată, orologiul pentru azi.
Norii abia se zăresc,
Dar, de departe se vede întunericul.
Domnul Vânt a venit și el,
Și a și plecat.
Lăsând în urmă un “Noapte bună”
Pentru această noapte cu lună.
o a doua Noapte
Pe sprânceana dealului-ndepărtat
Doar noaptea mai văzui cerul-nstelat
Razele pline de lumina lunii
Se revărsau peste somnoroasele câmpii.
Lumina lunii rotunde
Se înmulțește ușor peste toate
Atingând cu evlavie totul,
Ducând cu ea ale mele gânduri.
Alte raze, mai palide, mai timide,
Alte zâne de lumină,
Dispăreau-n negura întunericului…
Și vor fi pășind dincolo de pragul sufletului…
o a treia Noapte
Noapte cu privire neasemuită
Ești contesă cu haină lungă și neagră
Te îmbraci și te dezbraci,
Singură, poftele ți-le faci:
Într-o zi ai o rochie cu stele,
În altă zi ai altă rochie, simplă,
În altă zi ai o rochie cu puf de nori…
Pe toate ți-le prezinți pe podiumul ceresc,
Cu mișcări de vedetă.
Mereu pleci, mereu revii după câteva ore.
Ghicești mereu că trebuie să revii.
După contesa-n alb,
Știu că mai încolo
O să ne onorezi iarăși cu prezența ta.
o a patra Noapte
Dragă Noapte-nstelată
Ai o culoare transparentă,
Nu te pot atinge, dar ești corect văzută
Secundele ceasului trec încet
La fel și bătăile inimii.
Doar iluziile te mai joacă prin făget…
Noapte cu privire neasemuită
Cu mândrul tău alai de stele
Te lași sedusă de această briză
Ca și mine…
Razele lunii îmi bat în casă, în geam
Să-mi spună să te privesc
Cum ești din nou cu rochie de abanos
Și din nou, cu glasul tău duios
Îmi vei ura: “Noapte bună!”
o a cincea Noapte
Ploua sub sufletul ei
Cu câteva lacrimi, venirea contesei-n alb
În pântecele naturii…
Nostalgia ochilor ei.
Ochii ei, ce au învățat cum să privească
Asupra acestui tablou umed
Suflet ce așteaptă,
Cu adâncă liniște
Primul semn de primăvară.
o a n-a Noapte
Adormisem cu ochii obosiți
Ca să privesc în inima ta neagră
S-o luminez cu visele mele de copil…
Adormisem cu ochii închiși
Să ghicesc secretele de le ascunzi de mine.
Oi fi tu așa de neagră când închid ochii
Și văd miliarde de stele cu pleoapele lipite
Și sper încă să nu strivesc această cunună de miracole.
Binecuvântare pentru romantici
Îndrăgostiți de misterul tău…
Nașă a iubirilor lor,
Oi fi tu așa de neagră
Că poți te plimba oriunde cu trena ta,
Lăcaș al sufletelor care se duc,
Să nu uiți că și eu sunt aici
Și visez cu ochii închiși la lumini
Deși te văd, visând cu ochii deschiși,
În toată splendoarea ta!
2006