[victor_homescu]

Romanele scriitoarei Agatha Christie,ne sunt cunoscute si ne sunt dragi.La fel cele ale lui Arthur Conan Doyle.Cu celebrii lor detectivi Hercule Poirot si Sherlock Holmes..Asijderea numeroasele filme,productii cinematografice construite pe baza scrierilor celor doi autori.
Dar pentru ca subiectul deschis este unul despre stiinta,astern mai jos cateva scurte consideratii despre acea ramura a stiintei,aflata in stransa legatura cu specificul muncii detectivilor celor doi autori (ne aflam intr-un forum cu specific in lumea filmului ,nu?) - asa cum sunt prezentate in toate cursurile de drept- Criminalistica.

Criminalistica s-a format ca o ştiință judiciară la sfarșitul secolului al XIX-lea, fondatorul ei fiind recunoscut de cei mai mulți specialiști, cunoscutul judecător de instrucție austriac și profesor de drept penal, Hans Gross. Acesta a folosit pentru prima dată în literatura juridică termenul de criminalistică în anul 1893, prin editarea Manualului judecătorului de instrucție.

Criminalistica este o ştiinţă judiciară, cu caracter autonom şi unitar, care însumează un ansamblu de cunoştinţe despre metodele, mijloacele tehnice şi procedeele tactice, destinate descoperirii, cercetării faptelor antisociale, identificării persoanelor implicate în săvarşirea lor, precum şi prevenirea pregătirii şi desfăşurării unor asemenea fapte.

Obiectul criminalisticii îl reprezintă descoperirea, cercetarea faptelor ilicite, identificarea infractorilor, stabilirea circumstanţelor în care s-a produs infracţiunea, etc.

Elaborarea şi folosirea de metode şi mijloace tehnico ştiinţifice destinate descoperirii şi cercetării urmelor infracţiunii, create de om, de instrumente, de arme de foc, mijloace de transport şi fenomene fizico-chimice, în scopul identificării persoanelor sau obiectelor care s-au creat;
Preluarea elementelor din alte domenii ale ştiinţei şi adaptarea lor la nevoile criminalisticii: din fizică, chimie, medicină legală, biologie, psihologie, logică, matematică, informatică, etc.
Elaborarea de metode şi procedee ştiinţifice şi tactice pentru efectuarea actelor şi activităţilor de urmărire penală necesare în activitatea de cercetare a infracţiunilor.
Elaborarea metodologiei de cercetare a diverselor genuri de infracţiuni prin studierea practicii judiciare şi valorificarea experienţei pozitive a organelor de urmărire penală.
Elaborarea şi folosirea de metode şi mijloace tehnico tactice care să ducă la prevenirea săvârşirii de infracţiuni.
Evidenţierea cauzelor şi condiţiilor care au generat sau favorizat săvârşirea infracţiunilor în vederea prevenirii acestora.
Criminalistica, ca ştiinţă, este alcătuită din 4 compartimente:

1. Teoria generală a criminalisticii – este baza metodologică a ştiinţei în tot. Ea cuprinde cunoştinţe privind obiectul, principiile, sarcinile criminalisticii, stabileşte locul şi legătura ei cu alte ştiinţe. Teoria generală a criminalisticii constituie un sistem de principii conceptuale, noţiuni şi categorii, definiţii şi conexiuni ce interpretează obiectul ştiinţei în ansamblu.

2. Tehnica criminalisticii – prezintă un ansamblu de cunoştinţe ştiinţifice cu caracter sintetic, în baza cărora se elaborează metode, procedee şi diverse tehnici, destinate colectării, examinării şi utilizării probelor. Sub aspect practic, ea cuprinde tot arsenalul de mijloace şi metode destinate colectării informaţiilor cu semnificaţie criminalistică. Fundamentul acestui compartiment îl formează datele unui rand de ştiinţe tehnice, cum sunt:

§ Traseologia;

§ Armologia;

§ Gapitoscopia.

3. Tactica criminalistică – constă intr-un sistem de teze ştiinţifice, în baza cărora se elaborează diferite reguli de organizare şi planificare a urmăririi penale, precum şi procedeele de realizare cu maximă eficienţă a diferitelor acţiuni procesuale. Tactica se bazează pe experienţa pozitivă a practicii judiciare, avand menirea să adapteze la necesităţile actului concret de investigaţii, preconizările altor ştiinţe.

4. Metodologia criminalistică include un ansamblu de recomandări şi indicaţii metodice, validate ştiinţific şi aprobate în practică, care privesc cercetările unor categorii de infracţiuni.

Metodele de investigare criminalistică sunt :

observația ,analiza,sinteza,deductia,inductia si comparatia.


Metodele adaptate la specificul Criminalisticii din alte domenii științifice, pe primul loc aflandu-se metodele de analiză fizico-chimică a urmelor și micro-urmelor care se prezintă sub formă de resturi de obiecte și materii, metodele biologice de examinare a urmelor de secreții, excreții ori țesuturi moi, metodele antropologice, metodele de examinare optică оn radiații vizibile sau invizibile.

Metode de examinare proprii Criminalisticii, care țin de particularitățile obiectului său de cercetare, cum ar fi de exemplu:

§ metode destinate descoperirii și examinării îndeosebi comparative, a urmelor sau mijloacelor de probă;

§ metode de identificare a persoanelor și cadavrelor după semnalmente exterioare ori după resturi osoase;

§ metode de cercetare a înscrisurilor, a diverselor valori falsificate sau contrafăcute etc.

În literatura de specialitate au fost exprimate și opinii menite să confere o notă și mai pronunțată de specificitate ansamblului metodelor de investigare criminalistică.

Un astfel de exemplu este teoria autorului Charles E.OʼHara care consideră că metodologia anchetei penale se fundamentează pe regula celor trei I: informația, interogatoriul și instrumentarea. Această opinie reprezintă esența modului de a se proceda în dovedirea vinovăției sau nevinovăției unei persoane.

Alți autori, precum Camil Suciu, îmbrățișează un criteriu bipartit de clasificare a metodelor de investigare criminalistică, clasificandu-le în metode tehnico-științifice și tactice.

Un alt autor precum Pierre Fernand Ceccaldi, consideră că metodele Criminalisticii sunt matematice, fotografice, microscopice,etc. Prin urmare toate aceste opinii nu reprezintă în fond decat preocupări de evidențiere a caracterului științific al Criminalisticii, prin evidențierea elementelor ce conferă un contur propriu metodologiei sale, precum și a contribuției pe care o are în stabilirea adevărului.

- deocamdata atat despre Criminalistica/ca stiinta -


bibliografie: Stancu Emilian, Tratat de criminalistica. Editia a V-a, Data aparitie: 24.11.2010,Editura Universul Juridic.