|
Poezia
Mulţi dintre voi apreciază,poezia versului scurt,citesc ce scrieți/poezie proprie/ dar şi ce postaţi,poeme scrise de cei consacraţi.
Personal,citesc,scriu şi mi-e aproape poezia de tip discursivist.Mi-a căzut în mâini o carte rară,în traducere română,cu mulţi ani în urmă,cele 10 elegii/de fapt 9/nouă şi a 10-a neterminată,ale unui poet care,precum Kafka,a trăit şi scris (nu dezvolt),undeva la limită.E vorba de R. Maria Rilke.
Scriu,din memorie,câteva rânduri,din prima sa elegie:
Cine daca-şi striga,m-ar auzi din cetele îngerilor?
Şi chiar dacă unul m-ar lua,vreodată pe mâinile lui,
Aş pieri în faţa prezenţei prea tari,
Căci frumosul nu-i altceva decât începutul unui cumplit,pe care-l iubim
şi,pe care-l adimirăm atât,
Pentru că,din nepăsare,din dispreţ nu ne distruge,
Cumplit,e orișice înger
|