|
44. Vis
Floare de pe șes
Ce te-am cules
Cu mintea
Și inima mea...
Privirea ta calmă
Mi-a ajuns la inimă
Și mă îmbie la vis.
Plăcut scris.
Mi te imaginez
Un frumos prinț
Ce-mi zâmbește
Pișicher.
Lângă tine,
Pe undeva mă zărești
Și nu mă poți evita
Asemeni iubirii.
Dar, sufletu-mi pierde
Căldura ta.
Ochii tăi
Își pierd strălucirea.
Mă trezesc din visare.
2006
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
Last edited by Cretzulynne : 30 Apr 2018 at 08:00.
|