42. O stea
Steaua călăuzitoare
Pe nimeni nu are,
Este singură-singurea
Și numai gându-i cu ea.
Stă tristă pe cer
Nesimțind nimic în aer,
Fiind un înger
Ce îl văd ca un fulger.
Prin lumina ta,
Încremenita,
Aparții cu totul lui,
Paznicul cerului.
2006
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
Last edited by Cretzulynne : 11 Aug 2018 at 21:18.
|