38. Țesătură
Brodată cu lungimi de amărăciune,
Cusute încetul cu încetul, curg din mine
Într-o sfântă înțelepciune,
De zi pân-seara, ca tămâia durerii trecute,
Mă înțeapă precum spinii de trandafir.
Aroma sa ispititoare, din roșul potir
Cucerește totul, eu fiind o excepție,
Suportând, țes mai departe
Succesele, bucuriile, eșecurile și tristețile,
Conturând amintirile păstrate-n tăcere.
Cu ochii brodez viața,
Asprimile sorții le bat cu privirea,
O! Potrivnirea sorții!
Obstacole! Inimi frânte! Non-întărire!
De-i trăirea putere, flăcără mistuitoare.
Mai arde încă
Flacăra din sufletul meu
Și țes mai departe, cât mai departe
Cu patimă și cu dor, cu priviri calde,
Cu litere exotice să-mi obțin înțelepciunea.
Să revin la aceeași cale mereu
Și să țes ca o fidelă
Amintiri, trăiri, bucurii etc.
Luminare, ori întunecare,
Înfrumusețare, ori urâțire…
Gata!
Mi-am terminat țesătura
Istoria vieții mele pân-n acest punct.
Broderie frumoasă, ori urâtă, voi decideți.
Nu, n-am murit.
2006