De curand The light between 2 oceans. Nu am vazut sfarsitul,sau de fapt ultimul sfert l-am inchis, dar nu din cauza ca sfarsitul era previzibil ci din cauza ca nu am suportat durerea personajelor, atat de bine construite de catre scriitor, regizor. Pur si simplu mi-a fost o mila cum nu am mai simtit demult. Si culmea este ca nici nu prea imi plac copii.
Un altul a fost Apocalipto. Aici am simtit nu friica: PANICA ! Pur si simplu mi-a crescut pulsul carotidei cand am vazut ca personajul cu care ma identificam urma sa fie sacrificat. Am inchis laptopul. Mi-am revenit, apoi cred ca a doua zi am reluat sarind un pic peste acel moment. Gibson asta nu e intreg la minte. Vad filme de groaza, desi nu sunt fan gen, e adevarat vad mai rar, dar asa ceva nu am simtit niciodata
