Aceeasi vara. Aceeasi curte. Aceeasi papusa, adica moi. Acelasi outfit.
O saptamana mai tarziu de la descoperirea deceniului. Aveam o tricicleta frumoasa, model simplu, nu ca cele de astazi, cu scheletul alb si manere rosii. Aveam in fata cosulet de flori cu stegulet rosu. O pilotai cu maiestrie pe aleea de langa gard. O alee lunga si sacadata, din beton. Mult in fata se ridica o constructie. Tata-inginerul sef, bunicul-seful de cartier, bunica si mama - asistentele. Plus mesterii.
Eu fui observator de proiect. Vegheam la bunul mers al lucrurilor. Coborasem jos de pe "masinuta" mea. Gardul, bata-l vina, era lacas unor albine nesuferite. Nestiutoare, am trecut pe langa un cuib de-al lor. Pesemne ca m-au considerat un atacator ca una m-a intepat in poponet, alta in bratul stang si o alta in coapsa dreapta.
Ce facui ? Am strigat de durere. Plangeam. Mama m-a auzit.
"Ce ai draga ?" ma intreba. "Uite!" i zisei. M-a luat de acolo si ma inspecta cu atentie, nereusind sa inteleaga ceva printre toate plansetele mele. In garaj, mama-mi fuse o asistenta medicala credincioasa. Barbatii de dincolo radeau cu totii.
Iaca asta a fost.
Voi radeti ????
Mai vreti ?
