Da, partea cu legendele mi se pare interesantă.
Anyway, dacă ar fi să răspund şi eu, pe moment aş fi mai puţin pretenţios în cantitate, dar probabil la fel de exigent în calitate.
Adică:
1. Un film de excepţie, aproape de capodoperă, care să NU fie o ecranizare de roman sau nuvelă, ci unul în care scenaristul, din propria minte, din preaplinul gândirii sale
, să fie capabil să construiască acel story care să uluiască.
2. Un film românesc la fel de intens ca Glissando, adaptat vremurilor noastre, care să impresioneze, dar să nu fie nici despre comunism, nici despre totalitarism, nici despre găşti de cartier, nici despre avort, şi să nu conţină limbaj licenţios (nu că n-aş suporta deloc, dar în filmele noastre - şi posibil nu doar ale noastre - este introdus total aiurea).
3. Un film în care tema religiei să fie tratată într-un mod superior, şi nu prezentată ca o dogmă absurdă propovăduită de adepţi fanatici şi niţel cretini. (Personal, cred că religia trebuie adaptată, (re)interpretată, şi nu eliminată).
4. Un horror rafinat şi bun, ceva care să amintească de Suspiria sau de The Dark, şi nu unul care să impresioneze doar prin violenţă excesivă. (Nu am aceeaşi părere cu iniţiatorul topicului, dar nu mă apuc să polemizez aici. Cel puţin deocamdată).
Nu spun că astfel de filme nu există. Dar asta aş vrea, între altele, să văd în viitor. Vom mai vedea ce şanse sunt
