Originally Posted by sigalia:
Te pup, rvn, ma bucur sa te revad  |
si eu ma bucur ca te citesc!
clar, ne aflam in sinul unei familii unde relatiile sunt complicate, dar scenariul este in asa masura construit, incat personajele, nu-si justifica nevrozele, doar le manifesta fara logica si..cam atat. nu am simtit acea imensa placere de a vedea ravarsindu-se pe ecran accese de isterie amestecate cu umor debordant, frustrare si iubire fata de copil, asa cum am simtit in celelalte filme ale lui Dolan, in care, primadona era Dorval. degeaba a fost o distributie concentrata pe "nume mari". nu am simtit acea emotie de care vorbeai, am descoperit personaje insuficient dotate pentru a crea certitudinea incadrarii intr-o anumita tipologie, in afara de aceea a nevroticilor. am iubit filmele lui Dolan de pana acum, pentru sensibilitatea si vibratia scenelor in care mama, dovedea cat de mult isi iubeste fiul, chiar daca este homosexual. aici, nu am avut aceeasi senzatie. degeaba a fumat mama nervoasa, in spatele draperiei, scena nu m-a miscat. a fost aproape un monolog patetic, la si fiul, a fost ca si inexistent din punct de vedere al actiunilor, asa cum au fost pe parcursul intregului film, sora, cumnata, fratele mai mare......