Am vazut in seara asta Juste la fin du monde. Am mult respect pentru modul in care sigalia a argumentat ce i-a placut in film si daca a avut efectul asta insemna ca are anumite calitati care mie mi-au scapat. Pentru ca sincer, eu am ramas socat ca asta e un film a lui Dolan. Nu mi-a placut Mommy, nici macar nu l-am vazut pana la capat pentru ca am considerat ca Dolan e cu adevarat sclipitor cand vorbeste despre lucruri din propria lui experienta si nu cand incearca sa navigheze intr-un teritoriu care nu-l reprezinta cu adevarat. Dar nimic nu m-ar fi putut pregati pentru dezastrul din Juste la fin du monde. E posibil ca niste caracterizari atat de superficiale sa existe intr-un film a lui Dolan? Am vazut telenovele mai profunde decat revarsarea asta mecanica si stupida de tensiune si nevroza. Fratele acela pe o singura nota, care mereu nu face decat sa agreseze pe toata lumea, pare scris de un scenarist angsty de 13 ani. Mama nici macar nu exista, eu un fel de horn de fum. Personajul principal care a trait o buna parte din viata departe de familia abuziva si care se presupune ca ar fi ceva artist, se comporta ca si cand nu ar intelege nimic din ce e in jurul lui, ca si cand n-ar cunoaste cum e fratele sau, pare picat din luna. Singura care mai misca vag ceva e sora lui, mi-o pot imagina in vreun film indie pe jumate decent. Dumnezeule si metafora aia banala de la final cu pasarea muribunda, absolut groaznic. Cumva Dolan pare sa ia traseul invers, si-a facut capodoperele in tinerete si acum incepe cu experimente juvenile ridicole.