Te pup,
rvn, ma bucur sa te revad
Da, am vazut ambele filme de care amintesti, despre ultimul m-am si exprimat la sectiunea pareri, semn clar ca n-am putut sa nu-i fac putin lobby.
Am constatat ca si alti cinefili gasesc "Mommy" mai reusit.
De acord, "Mommy" e mai flamboiant, mai colorat, ceva mai expresiv, mai comod de receptat, in mai multe privinte.
Ca o mica paranteza, desi o anumita experienta de viata te ajuta sa intelegi mai profund ce vor sa spuna filmele lui Dolan, adevarata lui putere( ca de altfel a oricarui mare artist) este tocmai aceea de a ne face empatici la tema de baza pe toti, indiferent de bagajul interior.
"Juste la fin du monde" nu m-a dezamagit deloc, dimpotriva, as zice ca si ne-ridicandu-se la nivelul asteptarilor, Dolan stie sa-si surprinda spectatorul, sa-l scoata din barlog, sa-l faca sa simta. Eu cred ca pur si simplu aici a schimbat putin registrul, timbrul, tonalitatea. Ca atunci cand, pe un portativ, schimbi cheia in care scrii.
Merge un timp plat, aparent banal, lucreaza in brut, lasa mult steril ( din nou, aparent) - pentru ca apoi sa compenseze prin deschideri de-a dreptul sublime, intr-un evantai de emotii revelatorii.
E o poveste filmata - la propriu ! - dinauntrul personajelor, exteriorul care enerveaza, e doar rama.
Din respect pentru autor am vazut filmul la cinema ( intr-o sala oribila,unde sunt surghiunite filmele europene si non-hollywood); aspect ce s-a dovedit in final de un real folos, vreo 40 de minute de mers pe jos, dupa film, in zapada, ger si noapte, readucandu-mi sufletul, plecat in sfere misterioase, in trup.
Si inca ceva: mie mi se pare ca tot ce face pustiul asta genial se leaga grozav. Esenta este aceeasi( suferinta,insingurare, discriminare, acceptare&comp), dar perspectiva din care le sondeaza este mereu alta, asa incat fiecare poveste vine ca o piesa unica, intr-un puzzel ingenios.