Romania s-a trezit. Un pic prea tarziu, trebuia sa o faca la alegeri, dar e mai bine decat deloc. Am fost prima data la protest in duminica dinainte sa fie date ordonantele. Am ajuns printre primii asa ca am avut destul timp sa privesc in jur. Si ce m-a surprins e ca nu am vazut niciun scandalagiu, golan, sau betiv. Erau cateva mii de oameni absolut normali, civilizati, multi si-au adus si copiii. Nici macar nu s-a prea scandat, s-a mers mult in tacere.

Si cam acelasi gen de oameni au venit si in ziua de dupa emiterea ordonantelor. Doar ca de data asta peste 20.000. Si nu se mai tacea. Vorba unei pancarde: ”No, amu'ii bai!”.

Azi e a patra zi consecutiva si nu va fi defel ultima. Dimpotriva, energia e tot mai mare. Azi era vorba sa facem un traseu ceva mai scurt, dar pana la urma a fost cel mai lung, s-a mers aproape 4 ore pe cele mai mari bulevarde din oras. Nu ne plictisim. Fiecare zi in care suntem sfidati si ni se explica ca nu am inteles despre ce e vorba ne hraneste. Si sincer nu cred ca se va termina nici daca abroga ordonanta. Poate mai au o sansa inainte de duminica. Poate. Apoi, cu jumatate de milion impotriva ta in strada, esti terminat politic indiferent de ce se mai intampla.