The Jungle Book (1967)
Istoria aparitiei acestei animatii este ea insasi subiect de film si poate ca intr-o zi chiar o sa avem un lung-metraj cu o astfel de tema, -vezi
Hitchcock (2012) cu
Psycho (1960)-. Faptul ca este ultimul proiect animat in care Walt Disney insusi s-a implicat este imens ca importanta. Venit dupa o perioada de aur de 20 de ani, (timp in care studioul a produs 10 mari succese devenite ulterior clasice) si asa cum se va dovedi ulterior, incepator al unei noi astfel de perioade pentru studiourile Disney, avand si incarcatura aparte care a marcat lansarea acestei animatii in cinematografe, importanta realizarii acestei productii pentru istoria celei de a 7-a arte este evidenta pentru oricine zic eu. Un esec suferit de
The Jungle Book ar fi dus la desfiintarea sectiei de animatie din cadrul respectivelor studiouri iar asta a constituit o presiune uriasa, suplimentara pentru intregul colectiv si asa decimat al acestei case de film. Insa rezultatul, mult peste asteptari, a schimbat total destine si chiar cinematografia per ansamblu.
Fiind primul succes de box office al unei astfel de productii, Studioul Disney a primit pe langa confirmare si o gura de oxigen atat de asteptata de toti acei artisti care visau si credeau asemenea mentorului lor recent plecat din aceasta lume. A fost asadar un ultim succes al lui Walt.
Filmul reprezinta o adaptare pur entertainment a cartii lui Kipling. Excluzandu-se cam tot ce putea sa nasca controverse sau care ar fi intunecat in vreun fel buna dispozitie a spectatorului asa cum se intampla in carte, (aceasta a fost viziuna lui Walt insusi asupra adaptarii), a rezultat o animatie hazlie si plina de veselie si muzica.
Replica amuzanta primita ca sarcina de serviciu practic de intreaga echipa creationala ce lucra la acest proiect, atunci cand seful nu a primit niciun raspuns pozitiv la intrebarea "daca cineva a citit povestea originala?", a pecetluit scenariul sub forma in care il vedem astazi. Acel "Bine! (ca nu ati citit povestea clasica) Si nici sa nu o cititi cat timp lucrati la realizarea acestui film!" poate parea ciudat ca indemn venit de la maestru Walt insusi, dar tinandu-se cont ca se dorea un produs final ce sa provoace veselie, ideal era sa nu aiba prea mare legatura cu sursa de inspiratie. Si iata ca ideea a prins.
Revazut astazi, daca e sa ma scutur de nostalgia pe care mi-o creaza orice revizionarea a acestui desen, trebuie sa marturisesc ca animatia nu a rezistat atat de bine testului neiertator al trecerii timpului cum e cazul altor productii Disney mai vechi chiar si decat aceasta. (
Pinocchio (1940) sau
Bambi (1942))
E tristul adevar si chiar daca nu place sa-l spunem e din pacate real si sesizabil pentru orice parinte a carui copil creste si nu mai e acea mogaldeata pe care sa o inveti cantecele de la gradinita. Copiii nu mai gusta acest film dupa, sa zic eu, 9-10 anisori.
Ca o fi rezultatul lipsei actiunii sau mai bine spus a simplificarii la maximum a acesteia asa cum insusi realizatorii marturisesc in materialul "making of" ca s-a realizat, sau poate pentru ca deznodamantul care e atat de scurt, practic in mai putin de 1 minut se rezolva tot conflictul si lumea junglei se intoarce la dans si la joaca, nu pot sa afirm cu fermitate. Cert e ca aceste inconveniente nu reprezinta cu siguranta atuuri in ceea ce priveste starnirea interesului, ba din contra.
Mai e si muzica care e superba, e memorabila si e si bine indusa de poveste. Practic filmul nu se opreste pentru aceste scenete ci ele vin ca o continuare a povestii de pana atunci.Dar si asa, pare-se ca e prea multa. Iar asta nu mai e pe gustul scolarilor zilelor noastre. Nu stiu cum e pentru o fetita ca nu am avut norocul sa am astfel de urmase, dar la baieti pot spune cu siguranta ca pe masura ce varsta creste, Cartea Junglei isi pierde din atractivitate. (si asta in conditiile in care nu i-am oferit copilului, lui si prietenilor lui, acces la intoxicatiile actuale cu bureti ca personaje principale sau spirite si tineri vomitatori, ragaitori sau mai stiu eu ce alti astfel de protagonisti oribili. In afara unui martian ca si
Stich sau de aventurile spatiale din
Treasure Planet (2002),
WALL·E (2008),
Planet 51 (2009) si alte cateva astfel de animatii Disney sau Pixar, cu siguranta nu a abuzat de acest tip de eroi si supereroi; deci nu pot pune lipsa de atractie pentru povestea de aventura din Cartea Junglei pe o intoxicatie cu acest nou gen cosmic de a face animatie)
Revenind, in afara importantei ecranizarii despre care facem vorbire aici, -importanta pentru intregul fenomen animat de pe marile ecrane- si pentru impactul pe care l-a starnit la vremea ei dar si multi ani dupa, pot spune din pacate ca in ultimii ani si cu siguranta mai accentuat in anii ce vor urma, aceasta animatie isi pierde din stralucire, iar adresabilitatea ei se va restrange tot mai mult la micutii si foarte micutii spectatori.
Nota 7,23 pentru tot ce a insemnat
The Jungle Book in viata noastra.