Rubber (2010)
E limpede pentru oricine a vizionat minim cateva sute de filme, cum cred ca e cazul oricarui vizitator al acestui site, ca filmul de fata are multe influente ca stil regizoral, concept si mod de realizare.
Majoritatea cred ca se duc imediat cu gandul spre un Tarantino sau de ce nu, un Allen din cauza interactiunii cu publicul. Dar daca ati avut ocazia sa vedeti
Christine (1983) de John Carpenter, cred ca veti fi deacord cu mine ca asemanarile sunt izbitoare. Doar ca, pentru ca exista un Doar cu "D" (d mare), Carpenter ecranizeaza o carte a lui Stephen King si nu un scenariu de Dupieux.
In fond, acest amestec de influente si stiluri este o cauza a unei viziuni neclare din partea unui regizor la inceput de cariera si deci este scuzabila. Dar modul de exprimare, modalitatea in care se imbina aceste scoli de film, defectuoasa din punctul meu de vedere, nu mai este scuzabila deloc.
Pentru a analiza corect aceasta incercare de a face film trebuie sa plecam chiar de la mediu-metrajul de debut al regizorului, acel
Nonfilm (2002), disponibil online si pe care Dupieux singur il numeste "fratele handicapat al lui Rubber". Nu sunt de acord cu o astfel de catalogare pentru ca ea ar induce impresia gresita ca
Rubber ar fi un film sanatos si normal. Mai degraba
Nonfilm este fratele retardat al handicapatului
Rubber. Pentru ca vazut comparativ cu 90% din creatiile independente si deci low budget, Rubber nu e nicidecum normal. Iar aceasta ciudatenie, in sensul rau al sensului cinematografic, e vazuta de destui cinefili ca fiind arta si viziune. Parera lor! Gresita bineinteles
Ce ar mai fi de mentionat despre acest
Cauciuc? Ca nu are actori, ca pleaca de la acest "No Reason", interesant ca si concept, dar prost aplicat in constructia povestii, ca acest buget redus a transformat drumul cauciucului intr-o agresiune pentru ochi si cam atat.
Dezvoltand putin aceste secventele lungi de deplasare a cauciucului, filmate gros plan coroborate cu taieturile repetate si prost montate din punct de vedere al incadrarii, duc la momente de vertigo autentice. O mare greseala acest tip de filmare in acest caz.
Ca este o satira a cinematografului de consum si in special al marilor case de productie, ... sa trecem peste. Acest film aduce doar deservicii celor care intr-adevar demonstreaza ca o astfel de exprimare libera si fara limitari din partea studiourilor, este o alegere corecta si de bun augur.
Concluzie: Asa cum spuneam si in titlu, filmul pleaca de la "the ghost in the machine"-ul lui Carpenter si se transforma in "the ghost in the tire"-ul lui Dupieux din cauza low budget-ului. Diferenta este de 3 cauciucuri. Aa! Si o masina!
Nota 3,44 doar pentru acea introducere cu caracter critic a publicului.