Nu cred ca ne-ar placea asa mult ca un software sa creeze filme artistice mai bune decat orice regizor uman. Si sa nu spunem ca asta nu se poate, pentru ca la fel se zicea si despre multe alte lucruri pe care le-a realizat deja calculatorul. Si apoi oamenii sa priveasca filmele facute automat de o masina care nu simte nimic... Pentru ca pana la urma audientei putin i-ar pasa cine a facut filmul, atata timp cat e bun.

Go-ul nu e un joc obisnuit, e o arta martiala veche de 3000 de ani, cu o traditie si o istorie foarte bogata. Yasunari Kawabata, laureat al premiului Nobel pentru literatura, a scris o carte brodata in jurul unei partide de Go, carte pe care v-o recomand chiar daca nu va intereseaza jocul: http://violetamarinescu.blogspot.ro/...rul-de-go.html Tristetea mea se refera la modul in care arta si traditia, pana la urma sentimentele oamenilor, ajung sa se piarda intr-o lume unde tehnologia tinde sa le ia locul. Si da, desigur ca sunt si multe avantaje in tehnologie, dar mai putin atunci cand intervine in arta.

S-a ajuns la 0-3, deci calculatorul a castigat deja disputa desi mai sunt doua partide de jucat: http://www.theguardian.com/technolog...cutive-go-game Uitati-va la declaratia lui Lee Sedol la conferinta de presa de dupa partida: durerea se simte palpabil, isi cere scuze desi n-are avea de ce. Si nu vorbim defel de un om slab sau emotiv, dimpotriva e cunoscut ca avand un psihic foarte puternic. Ca jucator de Go, care si-a dedicat o parte semnificativa din viata acestei arte, nu am cum sa nu-i impartasesc tristetea, desigur nu la acelasi nivel...