One Hour Photo (2002)
Un film cu Robin Williams, asadar incepem review-ul obligatoriu tot cu Robin Williams.
Facand eforturi deosebite pentru a putea sa interpreteze un astfel de personaj, Williams marturiseste pe comentariul filmului ca a trebuit sa se inchida in sine si sa isi inabuse felul lui de a fi, practic toata acea personalitate care l-a facut atat de special ca interpret in multe roluri indragite din filme ca
Jumanji (1995),
Flubber (1997),
Hook (1991) sau
Mrs. Doubtfire (1993). Tot acel personaj exuberant si vulcanic a disparut, lasand in locul lui un individ ciudat, retras si cam inspaimantator. (bine!... ar fi o exceptie; acea scena din camera de hotel, unde desi veselia este inlocuita de nebunie, totusi Williams se expandeaza si acapareaza iarasi tot ecranul, toata scena, asa cum ne obisnuise in atatea alte situatii; dar doar atat).
De apreciat modul in care se realizeaza aceasta schimbare a lui Williams. Cu o tunsoare tinereasca, nepotrivita cu varsta dar asta e si ideea, cu o schimbare de culoare a parului si cu putina, (in fine, multa in cazul lui) epilare, se creaza un look atat de diferit incat, la lansarea filmului, critici de film i-au marturisit lui Williams ca dupa 15 minute au uitat efectiv ca el joaca in acest film iar asta l-a magulit pe actor. Asadar, daca tot felul de picturi corporale ale unor tribali participa la premiile cinematografice, sectiunea Best Makeup and Hairstyling, cu atat mai mult aceasta performanta reusita in acest film ar fi trebui apreciata la adevarata valoare.
Din pacate, in afara interpretarii, altceva nu prea mai avem ce sa apreciem in acest film.
Povestea incepe bine, captand atentia si chiar supra-capacitandu-si publicul in asteptarea a ceva important, ceva deosebit. Insa un e cazul... Desi astepti sa vezi acea fata diabolica comparativa cu cea a lui DeNiro din
Cape Fear (1991), aici Williams se dezlantuie… facand poze. Avem si acel vis insangerat, introdus ca sa… dumnezeu stie, apoi halucinatiile acelea care isi propun sa … fie pur si simplu. Cam asa e si filmul ca produs finit. Isi propune sa … fie… dumnezeu stie ce. Probabil, un alt proiect bifat intr-o filmografie destul de stufoasa si nimic mai mult.
Un 6,07 mediocru. Vizionabil doar de cine vrea sa parcurga intreaga cariera a lui Williams. Altfel nu vad de ce ar urmari cineva acest film. Nimic psihologic, nimic despre arta fotografiei, nici macar prea multe informatii despre procesul de developare si producere a unei fotografii.
