Rango (2011)
Acest
Rango este cap coada un omagiu adus marilor succese western ale anilor 60-70, insa ce este remarcabil si surprinzator este ca ramane original si pe alocuri inovator in domeniul animatiei.
Cele doua elemente care dau culoare, la figurat, acestei productii sunt fara indoiala, muzica lui Hans Zimmer, produsa sau adaptata si regia lui Gore Verbinski.
Verbinski, ca si Zimmer au "plagiat" cam tot ce era emblematic in lumea cinematografica a vestului salbatic si l-au introdus in film fara ca sa creeze rupturi si artificialitati sesizabile in cursivitatea povestii pe care Rango ne-o serveste. Zimmer a creat o muzica omagiu adusa lui Morricone dar si anumitor filme devenite clasice ale genului iar Verbinski a imprumutat personaje si scene din toate creatiile carora timpul le-a oferit valoare de simbol reprezentativ pentru genul western. Un astfel de "invitat" de onoare este nimeni altul decat icon-ul Clint Eastwood, in interpretarea celebrului sau personaj
Omul Fara Nume personificat aici, ca voce, de Timothy Olyphant. Dar chiar si asa, in lipsa inconfundabilului timbru vocal al lui Eastwood, trimiterea este atat de evidenta incat pana si cele 5 oscaruri pe care actorul, regizorul si producatorul le detine, isi fac loc si in film in probabil cel mai fortat cadru introdus artificial si fara nicio legatura cu actiunea propriu-zisa.
Ca tot am pomenit de scene imprumutate de regizor din alte surse, exemplul cu cel mai mare corespondent in randul cinefililor este cel al
celor 7 magnifici; acea repriza de calarie in mirificul asfintit care a devenit chiar afis al filmului amintit.
Si cum trimiterile la aceste opere clasice nu se puteau face decat folosind scenele simbol din aceste productii, iar asta ar fi putut da nastere cliseelor, care trebuie sa recunoastem ca sunt destule in constructia acestui film, Verbinski a folosit un artificiu inteligent si a parodiat 2-3 astfel de preluari. Si de aici senzatia ca tot ce ar fi fost cliseistic sau copiat este intentionat si artistic introdus si folosit si ca nicidecum nu este doar o imitatie ieftina a ceea ce a fost realizat de alti regizori inaitea lui. Foarte interesanta si eleganta aceasta rezolvare a unei probleme cu care se confrunta mai toate filmele zilelor noastre.
De audienta si toleranta personajelor "mai putin atractive", nu vreau sa vorbesc prea mult pentru ca nu merita iscata o polemica in jurul temei. Eu am vazut filmul impreuna cu filul meu de 11 ani si marturisesc ca pana si pe mine m-a surprins felul in care copilului a inteles si a apreciat tot ce s-a intamplat pe ecran. A gustat toate glumele, a indragit "aratarile" rezidente ale satul prafuit, a apreciat aerul western si modul in care e acest desen realizat, bineinteles, toate la nivelul lui de intelegere. Dar ce e important de subliniat e ca nicio clipa nu a fost oripilat sau si mai si, infricosat de infatisarea protagonistilor. Asadar, subiect artificial creat.(punct)
Ca si concluzie o sa mai aduc inca o lauda acestui debut regizoral intr-un lung-metraj de animatie a acestui regizor care desi avea o carte de vizita ok, cred ca a realizat prin acest proiect mai mult decat tot ce reusise cu acele blockbuster-e cu succes urias de casa.
Un 7,89! Arta!