Originally Posted by alali:
Un film nicidecum de recreere, ce ar merita thread nou, doar al lui.
Apocalypse Now (1979)
Stiu ca nu fac postarea la rubric -Filme bune, recomandate spre vizionare-, dar eu unul nu il pot incadra in topul personal al filmelor care m-au fascinat, m-au atins intr-un punct sensibil...
Mai stiu si de parerile celor care socotesc acest film un titan al cinematografiei; am citit cronici, comentarii, etc despre film, dar .... nu il gasesc revelator. Nu am sentimente legate de razboi (ca toti cunoscatorii ce mediteaza la problematica psihologico-moralo-culturala). Nu imi imaginez ca dupa astfel de razboaie toti soldatii participanti au ramas debili. Am avut ocazia sa cunosc veterani, e adevarat ca din al 2-lea razboi mondial, dar erau oameni integri, cerebrali si .... poate mai profunzi decat majoritatea dintre noi. Filmul e foarte bine realizat, asta nu poate nega nimeni, bine jucat, (cu mari retineri), dar... urmareste o nisa a razboiului si o generalizeaza.
Parerea mea!
Am ramas profund marcat de Nimic nou pe frontal de vest, dar de asta nu.
Un film greu de digerat, plin de semnificatii, incarcat de simbolistica, de replici care au ramas pentru istorie, cugetari cu caracter meditativ.... chiar am citit despre rolul luminii in realizarea cadrelor, lumina ajungand sa aiba un rol, devenind un personal efectiv.
Ok, obligatoriu de vizionat, pentru o cultura in domeniu, dar nu pe gustul meu. Eu ii voi da un 7,22.
nu sariti ... ca oricum nu ascult si nu vreau sa aud nimic 
PS. acum serios, daca are cineva o alta parere argumentata, chiar m-ar interesa... |
Parerea mea este ca tu gresesti in evaluarea lui Apocalypse Now pentru ca pornesti de la premiza ca toate razboaiele sunt la fel, ca razboiul e razboi si cu asta basta.
In realitate lucrurile nu stau deloc asa. De pilda razboiul de transee din WWI a fost fara indoiala cumplit, multi veterani s-au intors acasa cu mintea zdruncinata dupa ce au participat la lupte cu zeci de mii de morti date pentru cateva palme de teren, in locuri unde nici acum, la 100 de ani distanta, nu mai creste nimic din pamant (ca urmare a cantitatii imense de metal ingropata in sol in urma bombardamentelor infernale). Dar cei care au trecut prin asemenea experiente reprezentau o parte relativ mica a zecilor de milioane de soldati angajati in lupta de ambele parti. Cu alte cuvinte, in marea masa a veteranilor din WWI, cei afectati grav si definitiv dpdv psihologic erau o minoritate.
Pe de alta parte, razboiul din Vietnam a fost un conflict de cu totul alta natura, in care americanii beneficiau de o uriasa superiortate tehnologica si logistica, dar cu toate astea se vedeau neputinciosi in fata unui inamic ultramotivat, tenace si inventiv. Adaugam in ecuatie si faptul ca luptele se dadeau intr-un mediu total ostil, cu care americanul de rand nu era deloc obisnuit, punem la socoteala si lipsa de motivatie a unor recruti trimisi la dracu-n praznic intr-un conflict caruia nici unul dintre ei nu-i vedea rostul si uite-asa obtinem reteta perfecta pentru dezastrul psihologic pe care conflictul din Vietnam l-a creat in randurile soldatilor americani. Nu mai vorbesc de faptul ca ambele tabere au recurs la orice tactica murdara pe care o aveau la dispozitie si ca pentru soldatii americani de rand era cam greu de digerat privelistea unor sate arse cu napalm cand lor li se spunea ca sunt acolo ca sa ajute poporul vietnamez.
Pe scurt, daca scoti filmul "Apocalypse now" din acest context, intr-adevar o sa ti se para ca generalizeaza situatia catorva veterani ramasi cu mintile ratacite. Dar in realitate experientele pe care le descrie filmul erau destul de reprezentative pentru majoritatea soldatilor americani trimisi in Vietnam.