Ca tot e perioada de vacanta si fiecare zi inseamna un film de desene animat, exceptiile nefiind acceptate sau nah, poate cel mult tolerate cu conditia ca ziua urmatoare sa fie recuperat prejudiciul, o sa incerc aici sa schitez in cateva cuvinte modul in care si-au facut treaba aceste delicii vizuale, sau nu.
Si iata si inceputul dintr-o lunga serie
Inside Out (2015)
Minunat!
O realizare minunata din aproape toate punctele de vedere. Cu siguranta poate oricand sa rivalizeze in optiunile de vizionare ale cinefililor, fie ei chiar si cei mai pretentiosi, cu cea a alegerii unui film bun.
La fel de bine animatia asta reuseste sa impace si diferite categorii de varste. Indiferent daca ai 10-12 ani sau 20-30 de ani, placerea vizionarii este garantata.
Intr-adevar nu este recomandata celor prea mici. Cred ca undeva sub 8-9 ani capacitatea de intelegere este depasita si deci desenul animat nu isi mai atinge scopul pentru care a fost gandit.
Personajele sunt extrem de reusite. Foarte placute ca si prezență, simpatice si colorate, aceste intruchipari ale sentimentelor m-au fermecat atat pe mine cat si pe cel mic si desi l-am vazut la cinema, deci pe un ecran foarte mare, detaliile sclipicioase, foarte atent studiate au dat acestor micute personaje o stralucire magica.
La capitolul reusite sa trecem si amestecul acesta de scene vii si luminoase cu scene obscure ce prezinta locurile intunecate si sumbre din orice mintea a oricarui om. Dar tonurile de culoare nu sunt doar intr-o singura nuanta. Ci se intrepatrund si se compenseaza intr-o oarecare masura unele pe altele. Astfel, bucatile vesele de film, viu colorate, apartinatoare lumii de suprafata, nu sunt asa cum se obisnuieste in astfel de productii: infantile pana la ridicol; iar bucatile intunecate, care caracterizeaza lumea adancului nici ele un sunt gandite doar pentru a face un contrast discrepant intre cele doua lumi. … Totul coexista, totul se afla intr-o interdependenta naturala, cam ca si modul de functionare a oricarui creier.
Insa cea mai spectaculoasa realizare este povestea in sine. Situatiile ciudate, personificarile foarte reusite a unor realitati atat de comune si acea lume mirifica inventata de la zero, toate la un loc fac din acest film de animatie un deliciu.
Ca si inventivitate si ingeniozitate, nu prea cred ca are rival. Poate doar lumea minunata realizata de fratii Farrelly in celebrul desen animat
Osmosis Jones (2001). Dar parca gradul de imaginativitate este la un cu total alt nivel aici, in capusorul lui Riley.
In concluzie, avem un superb desen animat atat pentru parinti cat si pentru copii; Asteptam cu nerabdare partea a 2-a ce cu siguranta poate fi la fel de buna ca prima; Povestea in sine are un imens potential. Sa vedem daca va fi si exploatat cum se cuvine.
In asteptarea sequel-ului, o nota de
7,79 cred ca e pe deplin meritata.