[rvn]

are insa o componenta 'coming of age', se poate spune si de asemenea regasim in film tema prieteniei. insa eu as spune mai degraba ca e vorba camaraderie. prietenia e un termen destul de cuprinzator si poate avea loc si intre persoane cu preocupari si idei diferite, insa intre Erik si Phillip exista o relatie speciala, nu dragoste platonica - ca sa-i raspund si lui rvn - ci un sentiment legat de o intelegere reciproca, profunda, amandoi traiesc in lumea aceea a artei, a ideilor inalte si trairii intense, la care nu toti au acces.

prietenia dintre cei doi este cu totul si cu totul speciala. eu am extins-o pana la o numi "dragoste platonica", dar nu am asociat-o niciodata cu o relatie fizica. exista o infinita varietate de interactiuni intre oameni, superficiale sau profunde, interfamiliale, intrafamiliale, intre cunoscuti sau necunoscuti. atunci cand, mental, oamenii rezoneaza, se formeaza acel gen de relatie care iese un pic din tiparele genului de relatii in care oamenii se apropie numai, sau si, fizic. eu, doar am vrut sa spun ca, asa cum am perceput eu, relatia dintre cei doi, era atat de puternica tocmai fiindca se baza pe un sentiment de intelegere reciproca, tocmai fiindca lumea artei in care ei traiau, ii cucerise definitiv inca de mici, si pentru asta, eu n-am ezitat s-o asemuiesc, metaforic, evident,cu o relatie conjugala. si da, din aceasta perspectiva, cu fetele, a fost ceva extraconjugal. ciudat, pe cei doi, ii lega nebunia, mai degraba intelegerea starii nevrotice si acceptarea ei, intr-un mod atat de natural, aproape fara cuvinte, mai mult din priviri. cred ca filmul asta, mai mult decat orice, a vrut sa constientizam ca sacrificiul pe care trebuie sa-l faca creatorul pentru arta (izolarea de viata, de lume si in final, nebunia si moartea),este pe masura creatiei lui.
p.s.ai un deosebit simt al obsevatiei. dar asta stiai, deja...