intreb,(desi sunt aproape sigura ca nimeni n-o sa-mi raspunda): a avut careva,in afara de mine rabdare, noaptea trecuta, ca sa vada filmul lui Shohei Imamura?
Untitled50.jpg
cu cat aprofundez cinematografia japoneza, cu atat raman mai placut surprinsa. incep sa inteleg de ce au ajuns atat de departe cu civilizatia, desi devotamentul fata de traditii ramane mereu in fata. amestecul de modern si traditional este atat de interesant, de minunat, incat, pe alocuri, ramai socat de gesturi pe care, nu te-ai astepta sa le vezi, din partea unor oameni cu o atitudine atat de retinuta. cultura japoneza este atat de diferita de cea a occidentalilor, incat, aproape ca nu poti face comparatie din nici un punct de vedere. bravo lor, pentru faptul ca nu se abat de la principiile de viata cu care s-au nascut, bravo lor, pentru simplitate si felul in care stiu sa se bucure de viata, fara a face mare caz de marea lor capacitate creatoare tehnica si artistica.
p.s. mi-ar placea la nebunie sa ma bucur si eu de privelistea asta, de la fereastra casei mele.