|
secretul sarmalelor este grasimea. daca carnea folosita la prepararea amestecului nu este combinata cu grasime, nu-ti vor iesi in veci, sarmale rumenite, care sa se topeasca in gura. de regula, se foloseste fleica. provine de pe burta porcului. in rest, importanta este si varza. ador varza murata bine, chiar de mine. miroase a marar si cimbru, este crocanta si-mi place s-o mananc tocata marunt, stropita cu putin ulei si piper deasupra. evident, impreuna cu o bucatica de friptura.
oala de lut nu mi se pare esentiala pentru fierbere. sunt si vase din metal care au acelasi efect asupra gustului, fiindca pot asigura o fierbere uniforma la temperatura joasa. mi se pare importanta insa, fierberea lor intai pe ochiul plitei si apoi, trecerea la cuptor, pentru rumenire. anul acesta, de exemplu, am schimbat putin tactica. le-am fiert mai putin pe ochi, cam jumatate din timp, apoi am pus oala in cuptor, cu capac cu tot. s-au rumenit excelent deasupra, mai ales ca le-am dat culoare (si gust, evident), cu sucul de rosii pe care am avut grija sa-l prepar asta vara.
chiar au iesit delicioase. pacat, totusi. sarmalele se mananca mai cu pofta, atunci cand este ger afara. ori anul asta, cred ca se potrivea mai bine o inversare de meniu, intre Craciun si Revelion.
|