[rvn]

Ati facut multe remarci corecte, ceea ce as vrea sa punctez deocamdata e ca desi CGI-ul animatiei e intr-adevar printre cele mai bune din lume, seria e adaptarea unor carti, e tehnologie de top pusa in slujba unei surse de idei, nu creata doar de dragul de a lua ochii prin sclipici.

mi se pare ca ai surprins cat se poate de bine esenta filmului,ceea ce se poate spune intr-o fraza care sa suplineasca multe altele, in care se pot descrie efectele vizuale, din care sa nu retinem nimic din ce au vrut autorii sa trasmita. recunosc, imi vine greu sa vorbesc despre un asemenea film. mi se pare mai degraba un concept artistic impresionant, asa cum numai oamenii inteligenti il pot dezvolta si aduce la perfectiune. filmul se incadreaza cu succes in categoria fantasticului, dar nu numai atat, forma de expresie aleasa, anime-ul, este subjugat total, intentiilor de a induce privitorului o stare de spirit mult mai inalta si mai nepalpabila decat aceea pe care o simte de obicei, ca fiind reala, materiala.
atunci cand ai propus filmul, ai declarat ca vrei sa ne atragi atengia asupra cartilor care au stat la baza realizarii lui, dar eu cred ca, desi lectura lor ar fi o incursiune minunata intr-o lume a fantasticului pe care ni-l putem inchipui intr-un stil propriu, poate diferit de cel al filmului, ca sa putem deslusi acele idei in slujba carora s-au pus in miscare (la propriu) personaje imaginate de minti care urca in sfere spirituale mult mai inalte, decat urca cele obisnuite, este necesara un pic mai multa munca de documentare. nu stiu cati dintre cei inscrisi in turneu, cunosc in detaliu sau sunt pasionati de metafizica, metamorfoze spirituale, buddism si invataturile lui. eu nu sunt, asa ca nu pot aprofunda comentariul, fiindca as risca sa vorbesc despre lucruri care, in esenta, ma depasesc, pot comenta fata frumoasa a filmului, sclipiciul, cum l-ai numit tu, desi, nu este deloc un sclipici nepotrivit, este ceva in deplina armonie cu atmosfera, cu “locurile” unde ne aflam si cu epoca. este usor de observat traditionalismul. asiaticii nu renunta la el in ruptul capului, cu atat mai putin cred ca o fac japonezii. personajele, greu de definit in realitate, au trasaturi fizice specifice. parul , forma fetei, a gurii, a corpului, totul este schitat dupa infatisarea japonezilor. chimonoul, pe care-l stie toata lumea, apare in mai toate scenele cu Shiki si face o nota discordanta frumoasa cu imbracamintea moderna, occidentalizata a lui Azouki. autorii desenelor au fost foarte atenti la detalii, au individualizat perfect personajele, folosindu-se de elemente vestimentare diferite, dar si de culori diferite ale parului si ochilor, incercand sa elimine senzatia ca “toti sunt la fel”, pe care o are deseori, occidentalul care urmareste un film asiatic.ceea ce m-a impresionat puternic au fost ochii, culorile alese pentru ei si cum reusesc ei sa trasmita emotii. mi se pare ca din toata fizionomia care prinde viata pe ecran, japonezii au reusit intotdeauna, sa surprinda in desenul ochilor (mult mai mari decat restul fetei si diferiti total de cei pe care ii au rasa lor in realitate), sensibilitate, durere,furie,dragoste,ras,plans, toate starile sufletesti umane, intr-un mod unic, numai de ei stiut. poate si de aceea, ai tendinta de a te atasa de personaje, incepi sa le contruiesti in propria minte in carne si oase, incepi sa investesti sentimental intr-o poveste care pare tesuta pe o tema dramatica mult prea “pamanteana”, dar care, in final, se transforma intr-o ampla demonstratie de eliberare spirituala, o lupta imaginara intre bine si rau, un conflict deschis intre personalitati duale, care populeaza mintea si spiritual uman. mi-a placut indeosebi plasarea actiunii la inceputul anilor ’90, fiindca, mi se pare reusita imbinarea elementelor de poveste neverosimila, a personajelor fantastice si a teoriilor filozofice asiatice, cu decorurile, in mare parte arhitectura urbana de ultima generatie si cu mici elemente de tehnologie moderna, pe care, japonezii le-au inventat, dezvoltat si pentru care, au devenit renumiti in intreaga lume. imaginea filmului este sublimul absolut. cromatica folosita este atat de reusita, este atat de bine aleasa in fiecare cadru, incat efectul ei asupra ochilor este devastator, in sensul bun al cuvantului.pur si simplu, eu nu pot decat sa-i invidiez pe aceia care reusesc sa se conecteze si apoi sa se deconecteze cand vor ei, de la asa ceva. mi se pare ca este nevoie de un efort considerabil care trebuie depus, o data pentru a intra in transa si a doua oara, pentru a iesi din ea…
Untitled1.jpg
Untitled2.jpg
Untitled3.jpg
Untitled4.jpg
Untitled5.jpg