In diverse locuri am gasit ca filmul n-ar surprinde spiritul cartii. N-am citit cartea dar cum filmul mie mi-a spus ceva consider acest aspect un plus.De cele mai multe ori comparatiile intre film si carte sunt nu doar in defavoarea filmelor cat mai ales in defavoarea noastra.Fie ca citim mai intai cartea,fie ca vedem filmul ne facem o anumita imagine generala pe care ne asteptam sa o regasim identic in ambele ipostaze.
Eu vreau ca filmul sa vina cu propriul lui spirit,insa recunosc ca daca o carte imi place mult evit ecranizarea.De la un film care mi-a starnit interesul drumul spre carte e mai usor pentru ca sunt sanse ca literatura sa completeze,sa adanceasca ceea ce filmul propune.
Una din parerile cu care am fost de acord este aceea ca pentru a aprecia cartea,respectiv povestea lui Segan, o anume experienta de viata conteaza. A nu se intelege insa ca fac vreo legatura intre aceasta idee si cei care aici s-au exprimat cu rezerve.
Respect fiecare opinie,o consider absolut legitima (mai mult chiar, incerc sa ma expun eu unor unghiuri de vedere diferite de al meu) si detest sa-mi impun judecatile.
Varietatea perspectivelor imi place si in plus ma stimuleaza putin sa deduc cate ceva si despre personalitatile voastre
