Originally Posted by sigalia:
Ar mai fi de precizat in ce consta caracterul feminist al acestei istorii previzibile si banale.In faptul ca dupa ce eroina este lasata sa simta,sa aleaga,sa tradeze, sa greseasca si mai ales sa sufere, ea nu mai este pentru toate acestea stigmatizata si aruncata sub rotile trenului…ci iertata  |
Eu as zice ca acest aspect singular nu face, pe de-a intregul, ca filmul sa aiba un caracter feminist.
Charles, desi un burghez atipic, ramane totusi un burghez. Ce e un burghez? E un om de afaceri, e cineva ce detine proprietati si are implicit un simt foarte dezvoltat al proprietatii. Simt ce se extinde cateodata si asupra partenerei. Iar cand Charles afla ca Lucile a decis sa plece cu Antoine, considera acesta un fel de furt. Un fel de atentat la proprietatea lui. Mentioneaza chiar ca o sa-l distruga pe Antoine daca nu i-o reda 'intreaga' pe Lucile. Ce reiese de aici? Ca Lucile, sau mai bine zis femeia, e tratata ca un obiect. Asta e de fapt imaginea femeii, asa cum e redata in film. In clasa bogata femeia (Lucile) e intretinuta, avem de-a face se pare cu Sindromul Cenusaresei. Iar in clasa muncitoreasca e pusa sa presteze o munca la nivelul de jos. In ambele cazuri se considera normal (chiar de personajul in sine) ca femeia sa fie de conditie inferioara. Ceea ce face ca filmul sa aiba mai degraba un caracter antifeminist.