Well, review-ul lui Twinsen m-a facut sa ma simt cu cateva decenii mai batran, eu chiar nu m-am simtit in afara publicului tinta nici un moment al filmului
Desi trebuie sa recunosc ca am interpretat complet gresit directia in care se indreapta acesta. Aveam senzatia ca, dupa ce doua din ultimele legaturi care il mai tin ancorat in prezent pe Harry sunt retezate cu brutalitate (daramarea blocului in care locuia si moartea prietenului polonez) acesta intreprinde calatoria de pe o coasta a Americii inspre cealalta ca o ultima “reglare de conturi” si nu ca pe o incercare de regasire. Guess I was wrong.
Dincolo de “amanuntul” asta eu chiar am fost total imersat in film si nu m-a deranjat prea tare faptul ca aproape toate personajele par ireal de binevoitoare. Cred ca tocmai in asta consta “umanitatea” lui, in faptul ca exprima o anumita incredere (poate naiva) in relatiile interumane si nu neaparat in faptul ca creaza (scuze) personaje deosebit de complexe.
3 stele