Si ca sa revin la documentare, azi a fost in sfarsit o zi reusita. Am fost la masterclass-ul lui David MacDougall unde s-a proiectat pentru inceput Sub zidul palatului un film mazochist rau de tot. Aproape o ora de imagini dintr-un satuc indian in care nu se intampla nimic. Faptul ca din vreo 50 de spectatori au plecat doar 4 arata ca era un public care stia in ce se baga, as paria ca mai mult de jumatate erau profesionisti din domeniul filmului si/sau etnografiei.

Eu sunt in general mult mai interesat de scenariu, de subiect, care aici lipsea cu desavarsire. Surprinzator insa m-am simtit bine urmarind filmul, dincolo de o usoara plictiseala inerenta. MacDougall filmeaza cu placere si iti transmite starea asta. Fie ca e vorba de un barbat pictand literele pe o firma, de copii jucandu-se, sau de umplerea unei galeti de apa folosind o pompa arhaica cumva prezenta bonoma a autorului se face simtita. Un om de 75 de ani, care filmeaza cu bucuria unui copil fata de frumusetea unor lucruri simple, dar in acelasi timp cu stil si inteligenta.

Prezenta sa in sat se datora unui curs de doua luni de film pe care il preda unei grupe de copii locali cu varsta de 10-12 ani. Sa mergi la niste copii saraci lipiti pamantului dintr-un sat pierdut de lume si sa ii inveti sa faca film, e exact genul de experiment care ilustreaza gandirea out of the box a autorului. Un experiment pe care l-a efectuat in patru locatii diferite din India, petrecand in fiecare loc doua luni Si nu e vorba de o actiune caritabila sau ceva de genul asta, ci de convingerea reala ca se pot obtine filme de valoare in felul asta. Iar rezultatele sunt fantastice. A proiectat trei shorturi de 15 minute, fiecare realizat de un copil si pot sa zic ca doua dintre ele erau mai bune decat majoritatea documentarelor din festival, pline de personalitate si de continut.

Un al doilea highlight al zilei a fost filmul din competitia oficiala Master of The Universe. Un fost bancher face o analiza ascutita dar si nostalgica a sistemului financiar, in stransa legatura cu crashul economic din 2009. In acelasi timp e si povestea vietii lui, pentru ca desi a avut nevasta si copii e clar ca serviciul a fost totul pentru el. Nopti petrecute la lucru, afaceri de miliarde de dolari la care a lucrat, succes si decadere. E o marturie foarte interesanta, atat pe plan economic cat si pe plan personal, desi afirmatiile sale sunt retinute si uneori trebuie interpretate cu grija. Il vazusem deja in urma cu cateva luni si revizionarea nu a facut decat sa-mi confirme impresia foarte buna.