Jumanji (1995)
Probabil cel mai spectaculos film de aventuri adresat copiilor. Chiar daca Indiana Jones cu mult premiatul
Indiana Jones and the Raiders of the Lost Ark (1981) este prezent in mai toate topurile cu denominatia de Cel Mai Bun Film din Toate Timpurile, el se adreseaza unui alt tip de public decat acest
Jumanji.
Titlul filmului este numele unui joc pe tabla, adica acel tip de confruntare intre 2 pana la 4 jucatori reprezentati pe plansa de joc de pioni de culori diferite si care muta dupa cum dicteaza zarul buclucas. Totul e plastic si carton, fara nici macar un cat de mic ecran tactil sau vreo alta urma de tehnologie. (asta mentionat doar asa ca sa isi faca o idee tanara generatie care nu concepe viata fara vreun tip de conexiune). Si era mult divertisment in acest tip de jocuri.
Asa e si in cazul lui Jumanji, unde parca toata imaginatia copiilor, toate asteptarile lor in materie de aventuri prind viata in aceasta pelicula.
S-a spus ca acest film inspaimanta. Ma indoiesc! Poate un copil de 3-4 anisori sa fie terorizat de muzica data prea tare, ca de inteles ce se intampla si sa fie infricosat nu cred. In schimb pe pustii isteti si pe strengaritele mereu dornice de joaca, adica de la 7-8 ani in sus nu cred ca acest film ii poate speria sau infricosa. Eu am norocul sa beneficiez de un critic personal, Gabi, fiul meu si care a concluzionat ferm si hotarat: " E cel mai tare film ever!" si nu e doar parerea lui. Dupa prima vizionare in doi, eu si el, au urmat revizionari fara numar la care au fost invitati cam toti prietenii lui. Si prima impresie a ramas in picioare fiind confirmata rand pe rand de toti musafirii. Si au fost... :sad7:
Pana acum am tot vorbit despre copii si reactia lor. Dar ca si o marturisire si eu am gustat filmul chiar foarte mult la momentul primei vizionari. Vazand totusi avalansa de note mici de pe site-urile cu pretentii dar si nemultumirile criticilor, cred ca ar fi trebuit sa ma simt rusinat. Dar nu e deloc asa. Probabil ca amintirea acelor momente de divertisment pur si in care tensiunea creste de la un maxim la care tocmai parea ca a ajuns la un nivel urmator pe care nici nu il anticipam, a estompat oarecum din efectul reprosurilor ce i se aduc acestui film. Uh! Ce faina acea senzatie de dinainte de aruncarea zarului, cand asteptam sa vad ce noi dezastre ne mai rezerva misteriosul fum alb ce se materializa in capsula de sticla din mijlocul plansei de joc!
A fost criticata pana si realizarea efectelor vizuale si autenticitatea modului in care este perceputa toata aceasta lume izvorata din magia jocului. Foarte stranie aceasta critica avand in vedere ca regizorul acestui film, Joe Johnston este unul dintre cei ce s-au facut responsabili de revolutionarea efectelor vizuale prin inovatiile si prin viziunea futurista pe care a demonstrat-o in filme ca:
Star Wars: Episode IV - A New Hope (1977),
Star Wars: Episode V - The Empire Strikes Back (1980),
Indiana Jones and the Raiders of the Lost Ark (1981) sau
Star Wars: Episode VI - Return of the Jedi (1983). Dar cel de pe margine tot timpul va fi mai specialist ca cel ce este in focul actiunii.
Despre interpretarea lui Williams, pare ca isi face treaba dar nu are acele sclipiri nemaivazute. Intra foarte bine in mintea copilului adult pe care il personifica sau ma rog, a adultului ramas copil, dupa cum poftiti, si devine unul dintre cei 3 participanti la acest joc de totul sau nimic.
Concluzie, oricate minusuri s-ar incerca sa i se gaseasca acestui film, el va ramane un real succes: atat de incasari, (si-a cvadruplat investitia ajungand la un 262 milioane de dolari in toata lumea conform box office mojo), cat si ca preferinte in randul publicului. Cert e ca cei mici il indragesc.
Un 7,19!
Ps. O recomandare pe care o adresez tuturor adultilor nu doar pentru a viziona acest film, dar sa si incerce macar pentru 100 de minute atat cat tine filmul, sa redevina copii.