[alali]

In the Mood for Love (2000) aka Fa yeung nin wa

In realizarea acestui review o sa fac o paralele cu parerea Cinefilului de serviciu si o sa si explic de ce.
Prima vizionare a acestui film a fost acum aproximativ 1 an. M-a plictisit si probabil ca l-am tratat asijderea, nedandu-i nicio sansa la acea vreme. Vrand acum sa postez comentariu am zis sa imi reamintesc filmul, insa ma ingrozea gandul plictiselii ce ma cuprinsese la prima vizionare. Dar daca-i musai, cu placere! L-am revazut. Incepand cu prima parte (Days of Being Wild) si continuand cu acesta. Filmul acum mi s-a parut ... sublim! De o frumusete greu de egalat. De o sensibilitate inumana. De o poezie cum doar Kar Wai putea pune in scena.
Asadar, daca pana mai ieri eram perfect deacord cu Cinefilul de Serviciu, acum realizez ca prima vizionare a fost nu superficiala ci fara niciun rost. Poate acelasi lucru sa il fii facut gresit si Cinefilul?...?
Impresionant la film este cum toate "mizeriile" specifice anilor si regimului in care este plasata actiunea sunt cosmetizate de regizor. Totul are o nuanta de culoare, o stralucire. Nimic nu ramane inestetic. Atentia la detalii este extraordinara.
Am inteles ca doar machiajul lui Maggie Cheung a durat cate 5 ore in fiecare zi de filmare din cele 15 luni cat a durat productia acestui film. Actrita a si purtat pentru fiecare scena alta rochie, bine incadrata in scenariul gandit de Kar Wai , in total uzand mai mult de 45 de vestimentatii.
E adevarat ca filmul este incarcat pana la refuz cu anumite convingeri religioase ale regizorului, ca mentalitatea regimului este atat de bine surprinsa si redata incat pare un film manifest, dar eu nu impartasesc parerile care socotesc acest film o productie "de neon", adica de fatada. Ca doar esteticul este important, restul fiind gol, fara substanta. Culoarea fascineaza, formele sunt impecabile, realizarea este perfecta. Intr-adevar! Insa si trairile cred ca sunt la nivelul realizarii. Se vorbeste de un film al renuntarii, al resemnarii si al refularii. Nu l-am gasit deloc asa. Filmul este patimas. Este dezlantuit. Dragostea este mai presus de iubire trupeasca sau sufleteasca. Este poetica. Dialogurile, modul de adresare a celor doi, privirile, timpul petrecut, totul este mai presus de fiinta. Ideea de a nu arata daca aceasta iubire se si consuma, ba mai mult, inserarea unor replici ce ar insinua ca intre ei nu s-a intamplat nimic, este divina. Incununeaza acesta poveste de iubire, de atractie de "predispozitia pentru dragoste".
Scenele in care cei doi petrec timpul impreuna, coroborate cu muzica lui Nat King Cole sau a lui Galasso, redate genial utilizand slow motion-ul, realizeaza un miraj auditivo-vizual feeric!
Revenind la review-ul Cinefilului, am doua nelamuriri. Cum de a rupt din trilogie exact aceasta a 2-a parte, scotand-o din context? Poate si din aceasta cauza imi lasa impresia comentariul la acest film ca fiind superficial, Cinefilul aratand pana acum o aprofundare si o interpretare a subiectelor si a simbolisticii de invidiat. Chiar enervant de buna.
Si doi, cum de a vazut acest film pe ecranul unui PC.... Asta chiar nu pot sa pricep sub nicio forma! :-(
Nota 10 pentru regie, imagine, senzatie! Nota 8,23 pentru film in ansamblu.
Ps. de remarcat numarul camerei de hotel 2046! Intrigant sau ce?!