Dead Poets Society (1989)
O "meteahna" mai veche a lui Williams, acest indemn Carpe Diem pare ca i-a marcat intreaga cariera. In '86, ca tanar cvasi debutant, juca in filmul
Seize the Day (1986) -
Traieste clipa; 3 ani mai tarziu isi incununa cariera cu cea mai importanta realizare a sa ca actor,
Dead Poets Society (1989), filmul ce il va consacra ca un nume greu intr-o lume in care incerca sa isi faca cu atata truda si el loc.
Asadar, plecand de la viata de zi cu zi, a omului simplu ce cauta normalitatea, personificat de Tommy in
Traieste Clipa si ajungand apoi la acest indemn academic de a te lasa purtat de impuls si astfel a-ti crea clipa ta poetica, promovat de profesorul Keating in
Societatea Poetilor Disparuti, Robin Williams a transmis de-a lungul intregii sale cariera cel mai puternic mesaj pe care un om il poate da semenilor sai. Sa traiesti intens, sa te deschizi emotiilor, sa transformi rutina cu ajutorul magiei din poezi si astfel orice moment oricat de banal sa se transforme in cea mai minunata clipa din toata viata ta de pana atunci.
Legatura intre cele doua filme, (
Seize the Day si
Dead Poets Society - titlurile cu cea mai mare pondere pentru cariera sa) o face chiar Robin Williams alti 4 ani mai tarziu in
Mrs. Doubtfire (1993) prin acel mic omagiu adus acestor doua lungmetraje cand a creat cu ajutorul proverbialei sale improvizatii calamburul jucaus: "Carpe Dentum... Seize the teeth" / Carpe Diem... Seize the day.
Despre dialogurile si mai ales versurile introduse in scenariu, nu se poate vorbi critic atata timp cat e citat un Whitman de exemplu. Insa de modul de constructie a scenariului propriu-zis ar fi multe de spus. Felul atipic ca sa nu spun speculativ in care citatele destul de pompoase si stufoase sunt livrate unor tineri in formare, maniera in care le sunt impartasite aceste nestemate, aminteste putin de acele adunari duminicale ale congregatiilor asa-zis Crestine din cartierele marginase ale marilor orase, unde majoritare sunt persoanele de culoare. Deosebirea e ca aici recitarea te suie la propriu pe pupitru si nu te face sa aplauzi si sa dansezi asa cum e cazul worshipper-ilor.
Finalul te lasa sa incerci o senzatie contradictorie. Toate elementele te faceau sa crezi ca acest profesor "special" va starni o miscare pro poezie in randul clasei unde preda cel putin, daca nu in randul tuturor elevilor acelei scoli. Dar nu e asa. Filmul trateaza mai degraba un domnul Trandafir decat un alt caz
Patch Adams, personaj interpretat de acelasi Williams. Asadar avem un inceput destul de elitist, se ia avant si discursul atinge altitudini ametitoare ca in final aterizarea sa fie fortata, rezumandu-se doar la persoana profesorului disponibilizat pe buna dreptate si care refuza intr-o oarecare masura sa-si asume responsabilitatea propriilor "instigari". Din tot acest tablou drama a trecut intr-un plan tertiar, iar poezia a disparut total.
Totusi filmul nu e doar o mare confuzie cap coada. Reuseste sa creeze emotie si una chiar de buna calitate per total, iar in ciuda propovaduirii continutului si a citatelor intr-o maniera sectanta, intelesul acelor versuri este profund si ilustreaza bine aproape orice situatie dilematica din film.
Un argument important unanim dezbatut, atunci cand se comenteaza acest film este problematica libertatii tinerilor de a fi lasati sa ia decizii cu privire la viitor. Personal nu cred ca filmul se reduce doar la aceasta dezbatere care e de fapt doar o crusta subtire ce imbraca reala polemica. Intr-o societate in care tinerii dau examene ale maturitatii si isi scriu scrisori de intentie pentru a ajunge la universitati cat mai bune, dau interviuri in fata decanilor si isi sustin pledoariile incercand sa demonstreze ca sunt candidatii ideali pentru respectivele scoli sau in care la 16 ani isi iau permisul si devin soferi avand dreptul sa conduca adevarati bolizi, aceasta argumentatie este depasita.
Indemnul "Carpe Diem!" concentreaza adevarata incarcatura a acestei controversate productii. De aici ar trebui inceputa orice analiza pe text.
Despre interpretare actorilor voi spune doar ca e ok. Daca n-ar fi fost acele derapaje comportamentale, acel mod de predare prozelitist, probabil ca alta ar fi ramas imaginea de ansamblu asupra acting-ului si a intregului film.
Concluzie: Fara indoiala ca avem in fata o creatie ce are o valoare unanim recunoscuta, dar si una subiectiva de la caz la caz. E un film de-o poezie autentica si care isi are publicul lui tinta destul de numeros.
Nota 7,46!