Mrs. Doubtfire (1993)
Ideea filmului nu e deloc originala, dar nu acelasi lucru se poate spune despre interpretare. Vazut in acelasi timp cu
Tootsie (1982), de departe cel mai aclamat rol de travesti jucat intr-un film pentru marele ecran, pot spune ca rolul dnei Doubtfire este cu mult peste. Dar probabil ca acolo a contat mai mult anvergura actorului si de ce nu, cei 10 ani pe care
Tootsi ii are inainte lui
Mrs. Doubtfire, facandu-l un fel de pioner in astfel de ipostaze de acting deghizat intr-un personaj de sex opus. Cel putin daca e sa privim scara la care a dus interpretarea Dustin Hoffman.
Revenind la subiectul nostru, cel pe care il dezbatem si anume filmul lui Chris Columbus, elementul chieie a tot ce inseamna aceasta productie il constituie interpretarea si carisma actorului principal.
Arta improvizatiei pe care o creaza in
Mrs. Doubtfire, Robin Williams este imposibil de constientizat de catre public, care are acces doar la produsul finit, fara sa stie ca, regizorul filmului,Chris Columbus, a filmat scenele in care aparea Williams, cu 3 camere pentru a surprinde orice improvizatie ar fi putut face acest actor imprevizibil. Chiar scena mastii topite e cap-coada un astfel de exemplu de inventivitate actoriceasca spontana, din partea lui Williams, parvenita in urma unui accident de pe platoul de filmare, unde de-adevaratelea masca s-a topit sub caldura emisa de catre reflectoarele aflate acolo. Iar momentul a devenit o piesa de rezistenta in produsul final.
Inclusiv Stu, interpretat de Pierce Brosnan, ce initial a fost descris in scenariu ca un tata vitreg extrem de antipatic, a fost rescris si transformat intr-un tata de schimb perfect. Toate astea s-au facut ca sa nu intre in antiteza cu rolul impecabil interpretat de Williams si sa dea astfel impresia ca dna Doubtfire este ajutata sa iasa in evidenta, oarecum artificial.
Improvizatia a fost dusa atat de departe, incat filmul si-a schimbat de mai multe ori incadrarea de la PG13, pana la 17 ca apoi sa se intoarca iarasi la 13. Plus ca, dificultatea studiourilor Twentieth Century Fox nu a fost cu realizarea filmului cum a fost cu obtinerea acordurilor pentru folosirea diferitelor marci inregistrate pe care Williams le adauga mereu in improvizatiile sale.
Asadar avem in fata o interpretare magistrala, o risipa de talent ce duce la crearea unuia dintre cele mai placute filme de familie din toate timpurile.
In concluzie, asa cum spuneam mai devreme, gasiti in acest film o solutie perfecta pentru a le asigura celor mici o seara vesela in fata televizorului, acompaniati asa cum ne sugereaza incadrarea dvd-ului de catre C.N.C., de voi, parintii, care la fel ca si copiii, veti gasi destule momente bune si cu siguranta nu va veti plictisi.
Un 7,78 castigat pe merit de Williams, aceasta forta a naturii pe care nici politica companiilor producatoare de film, nici cenzura audio-vizuala, nici un alt obstacol practic, nu i se poate impotrivi atunci cand pasind pe scena, isi imbraca pielea personajelor pe care le intruchipeaza iar camerele de filmat pornite, inregistreaza.