Moscow on the Hudson (1984)
Este filmul carierei lui Robin Williams. Si nu ma refer la cel mai bun film ci la cel mai important pentru el ca actor. Este lungmetrajul ce i-a dinamizat cariera. Intr-adevar, complexitatea rolului, modul in care trece de la o stare la alta, de la bucurie la tristete, de la surescitare la melancolie si ceea ce este cel mai important, reuseste in aceeasi scena sa alterneze cele doua dispozitii total opse una fata de cealalta si ca exemplu elocvent este acea secventa in care plange si intrebat de reporter daca plange ca se desparte de prieteni, de familie, el spune printre sughituri ca plange de bucurie.
Nu este o interpretare perfecta, dar este pus mult suflet in acest film. M-a surprins naturaletea cu care pronunta in ruseste. Lasa mult de dorit la modul in care face pronuntia in engleza cu accent rusesc, dar totusi... sa vorbesti atat de natural ruseste nu e la indemana oricui.
Este un film excelent al anilor 80, intruchipeaza foarte bine viata din tarile aflate sub comunism, cozile, bucuria la hartie igienica sau la alte produse ce acum par ... nesemnificative si pe care generatia actuala nu le poate concepe ca putand lipsi. Asadar filmul a reusit sa se erijeze cumva pe nesimtite intr-un film emblematic pentru acei ani in care si-a avut locul in avizierul cinematografelor de peste ocean. Era un subiect de interes si mai mult decat atat era spus pe intelesul americanului de rand, adica usor propagandistic si fluturand un patriotism de cartier atat de tipic lor.
Regizoral filmul este in nota obisnuita a lui Paul Mazursky. Adica observa indeaproape comportamentul omului obisnuit, dar care vrea sa-si depaseasca orizontul ce la inceput pare exterm de limitat. Un fel de om de geniu provenit din clasa medie si care nu schimba societatea sau omenirea prin vreo realizare ce sa-l trimita direct in cartea de istorie ci incearca sa se schimbe doar pe sine. Si de fiecare data si reuseste in filmele dirijate de regizorul american:
An Unmarried Woman (1978),
Bob & Carol & Ted & Alice (1970) sau
Harry and Tonto (1974).
In concluzie, pot spune ca este un film frumos, nostalgic, din punct de vedere al amintirilor, nu al vremurilor; este usor satiric, parodiind la maximum nu regimul ci oamenii din acel regim, (vezi functionari ai securitatii care umbla dupa "tradatorii" de patrie in halat, sau perdele la cada cu steagul americii, etc.)
Un 7,83 din partea mea, un MUST SEE in aceste zile!
Ps.
(tot la acest capitol al prostului gust si al greselilor flagrante de care a "beneficiat" acest film as pune si afisul pe care l-a avut productia de fata la intrarea in cinematografe, afis care ulterior a fost preluat si de unele aparitiile pe dvd sau bluray. Acel Robin Williams cu un suras infirm si cu steguletul in mana alaturi de cei 2 noi prieteni si care sunt si ei imigranti ca si el, tot acest tablou fiind asezat sub un mesaj jenant si chiar jignitor, spunandu-se ca un cubanez, un rus si un italian invata sa traiasca cu meniuri Mc, avand posturi pe cablu la tv si mai ales
in libertate. In ignoranta lor americanii cred oare ca acest mesaj e valabil chiar si pentru italieni? Eu ma indoiesc. )