[alali]

Din pacate nu criticai doar mesajul filmelor ci incercai sa dai niste verdicte neinspirate despre ce inseamna arta. E drept ca in artele vizuale recente se gasesc mai multe reprezentari ale uratului si bolnavului decat in trecut, dar gasim destula nebunie, violenta si uratenie si in opere de arta vechi de sute de ani, dupa cum e de asteptat. Arunca o privire pe "Triumful mortii" a lui Bruegel cel Batran, sau daca vrei ceva mai grotesc, "Saturn devorandu-si fiul" a lui Goya.

Ai mare dreptate vis-a-vis de confuzia crasa pe care am facut-o cu antichitatea. A fost un scurt circuit in procesul gandire-expunere. Ma gandeam simultan la afirmatia "Gandesc, deci exist! sau Cuget, deci exist! sau varianta latina asa cum a fost ea spusa, (dar nu ma tin tastele sa o expun corect ), si in acelasi timp aveam imaginea sculpturii Ganditorului, si de aici asocierea asta ciudata: clasicism - antic. Si a iesit clasicul antic.

Cat privesc exemplele date de tine, ele tin de mitologie, de legenda. Astea sunt ele in sine creatii artistice. Nu sunt gandite, create, ca sa oripileze sau sa creeze modele de urmat. Nu au nicio conotatie de acest gen. Din potriva. Au fost realizate pentru a corija, pentru a ghida, pentru a forma. Sunt acel tip de creatii ca si cele religioase din timpurile noastre. Inca un pic si o sa sustinem ca Rastignirea este un model de crima ce poate fi urmat, sau Patimile sunt un model de tortura ce poate fi copiat. Nu, e prea departe. Nu au nimic in comun cu cei doi dezaxati, aici ma refer la personajele principale din cele doua filme despre care vorbim.

Sa nu uitam ca si psihologia s-a dezvoltat exponential in trecutul recent. Pe masura ce intelegem mai bine procesele mentale, arta evolueaza si ea. Nu putem sustine un maniheism in care cream arta "frumoasa" ca sa combatem "uratul".

Nu! Nu cream ca sa combatem ci ca sa infrumusetam! Asta sustine efectiv termenul arta.
Din dex, vezi ca arta este acea abilitate de a produce esteticul. Esteticul este definit ca frumosul. Eu spuneam doar ca, in perceptia mea, acest tip de a crea, nu poate fi numit arta deoarece este o abatere de 180 de grade de la definitie. Deci, diametral opus.
Chiar acum imi defineste un profesor de la "arte", arta, ca fiind cea care isi propune sa creeze emotii, senzatii, stari. Ok, dar asta nu mai are nimic in comun cu arta propriuzisa. Senzatii se creeaza si prin teroare, prin frica, prin violenta. Iar cei ce fac aceste lucruri nu sunt artisti. Asta e sigur! Fara doar si poate!

P.S. Tipatul cu majuscule nu da mai multa greutate unor afirmatii, iar "gandesc deci exist" nu e tocmai o vorba antica.

Scuze pentru inconvenientul creat, sau neplacerea creata. Nu a fost cu nicio intentie rea. Am vrut doar sa scot in evidenta, ca o concluzie, ceea ce e mai important. Nu a fost nici pentru a ma impune sau mai mult pentru a da greutate mai mare celor exprimate de mine. Nici prin gand nu mi-a trecut alt motiv. Inca o data scuze!

Ps. Nu vreau sa consideri aceast schimb de impresii, idei, argumete, ca ceva personal. Nu mi-am propus sa schimb convingerile nimanui, nu doresc sa inoculez pe nimeni cu ceea ce cred eu. Din contra! Vreau, in urma unor argumente, daca sunt satisfacatoare pentru mine, poate sa ma schimb eu, imbogatindu-mi astfel modul de a percepe anumite opere. Omul cat traieste invata. (asta nu stiu cine a mai spus-o si nici nu o sa mai risc sa o atribui cuiva ca iara o sa imi arati catonasul rosu ). Plus ca, se vede cu ochiul liber, am in fata o persoana net superioara ca pregatire in domeniul artei si nu numai. E o placere sa porti dialoguri cu astfel de persoane.