[alali]

Equus (1977)

Un film fara doar si poate psihologic, ba mai mult, chiar material didactic pentru cei ce studiaza psihologia.
Equus este o adaptare pentru ecran a unei celebre piese de teatru jucata pe Broadway, in interpretarea inegalabilului Anthony Hopkins - ca Doctor Martin. Interesant ca in rolul lui Alan este distribuit acelasi Peter Firth, cel ce a jucat si pe scena acest rol. Edificatoare sunt urmatoarele doua afirmatii:
"...the film seems to exclude us by doing all the work for us."
"What once was poetic and mysterious becomes, when seen in this literal detail, banal, anticlimactic."- Vincent Canby, doctor, films Critic, New York Times
Cred ca, tinand cont de profesia si mai ales de alegerea lui ca si colaborator al New York Times-ului, si fiind unul dintre cei ce a vazut si piesa de teatru de dinaintea filmului, este unul dintre putinii abilitati sa faca "reprosuri" unei astfel de productii.
Nu voi intra in discutii despre adaptarea pisei pentru ecran, asa cum face Dr. Vincent, sau in discutii legate de interpretarea actoriceasca din film. "Nu am costumul necesar" pentru astfel de catalogari. , abilitatile astea lesandu-le in celalalt sacou ce l-am dat la curatat.
O sa vorbesc despre mesajul filmului. Un mesaj care pe mine ma deranjeaza. Asa cum am mai postat la A Clockwork Orange a lui Kubrick, o sa o fac si aici pentru a-mi exprima dezgustul pentru astfel de mesaje. Nu e nimic normal in a fi un pericol pentru cei din jur. Nici chiar pentru tine insuti. Nu e nimic creativ in a distruge. Nu e nimic genial in schizofrenie si nebunie. Nu stiu de ce se pune acest semn de egalitate intre creativitate si aberatie.
Sa aduci violentul, huliganismult, crima, (cazul lui Kubrick), sau dementa, pericolul iminent pentru cei din jur (fie ele chiar animale), la rangul de normalitate, chiar creativitate, e BOLNAV ca sa nu folosesc cuvinte mai grele.
O astfel de tipologie ca cea prezentata in film poate oricand sa devina un pericol pentru semeni. Modul bolnav in care acest individ percepe lumea trebuie corijat, TRATAT!
Problema pe care o ridica filmul, dilema doctorului, cred ca este gresita. Astfel de specimene trebuiesc tratate, ajutate pentru a avea perceptii normale a lumii inconjuratoare, sau macar sa si le reprime, asa cum facem multi dintre noi. In cele mai extreme cazuri, astfel de indivizi trebuiesc indepartati din societate.
A te comporta animalic, instinctiv nu e cu nimic genial, creativ; nici macar normal nu e.
Cineva de la facultatea de arte imi tinea o prelegere despre creativitate. Parera mea, care e in picioare si astazi, e ca arta CREAZA. Definitia artei de acum este una alterata de dementa de care au suferit de-a lungul timpului asa zisii artisti. Cica acum arta nu tine sa creeze binele sau frumosul. Din contra! Cu asta nu pot fi deacord. Studiind pana si etimologia cuvantului arta, vedem ca artistul creaza frumosul. El inalta spiritual. Nu produce dezgust, nu oripileaza, asa cum se intampla in zilele noastre in mai toate operele de arta (pictura, sculptura, teatru, film etc.). Asadar, prin definitie, mergand la radacina termenului de arta creativa, deci de parte creativa a unui om, cum se vorbeste in film, cineva care creaza ATROCITATI este deviat de la normal. El NU POATE FI CAPABIL SA CREEZE. Asa cum se sustine in film, tratarea acestui individ este egal cu amputarea partii creative si astfel riscul de a deveni normal, monoton; Sa fie asta un lucru rau din partea doctorului, chiar o atrocitate, nu o poate gandi decat o persoana mai bolnava decat pacientrul. Ceea ce e si cazul de fata: doctor mai bolnav decat pacient.

Daca aceasta isterie este normala, de ce nu sunt si criminalii in serie artisti? In mintea lor, asa cum s-a demonstrat de atea ori, crima are o justificare, are o idee chiar geniala, (fara a da o conotatie pozitiva acestor fapte). De ce atunci astfel de oameni au fost unii executati (condamnati la moarte), altii inchisi pe viata si altii internati in spitale de nebuni? Pt ca ei trebuiau cumva inlaturati din societate.

Ca si o concluzie, o sa spun ca noi vedem si mai ales CAUTAM genialul, in orice, mai ales in lucruri care ne bulverseaza, si doar atunci cand nu suntem afectati de nebunia si sadismul creatorului. Asa cum am terminat discutia si cu tovarasul artist, student (acum absolvent) al facultatii de arte frumoase asa cum poarta in titulatura, abordand un artist anume, care prin viata viciata, de desfrau "putea sa creeze acele opere inegalabile", i-am recomandat sa "isi doneze sora" pentru a fi material didactic, chiar muza unui astfel de creator. Ar trebui sa fie o onoare pentru el ca novice, ca cineva consacrat sa ii foloseasca sora, in cele mai bolnave moduri imaginate de o minte omeneasca, dar toate astea sa duca la o creatie artistica. Nu?!
E... nu e chiar asa. Reactia lui a fost.... retinuta, chiar tulburata si usor irascibila, avand in final mici grimase nervoase si de dezgust.

Filmului ii acord nota 6,00! - parerea mea