O fi asa mare diferenta intre a te indentifica cu iarba si a te indentifica cu altul doar pentru ca e om? Pana la urma oamenii sunt foarte diferiti. Toleranta pentru mine nu e un "prim pas", nici macar vreun pas, e doar un compromis care aduce niste avantaje. Si ca orice compromis nu se poate aplica oricand. Sunt situatii cand sunt tolerant pentru ca mi se pare cea mai buna solutie, dupa cum sunt situatii in care sunt intolerant din acelasi motiv. Totul tine de context, cateodata cea mai buna cale e sa pui mana pe un ciomag la propriu sau la figurat, si sa dai...

Sa nu ajungem sa ne punem intrebari copilaresti de genul "de ce nu putem fi toti prieteni"? Pentru ca deseori avem scopuri diferite, contradictorii. Viata e o lupta, arta consta in a-ti alege bataliile in masura in care ai de ales, si a le duce cat mai bine. Chiar de alegi sa te retragi intr-o pestera, tot ai de luptat cu tine insuti. Iar iubirea reala vine de la sine, nu are prea mult sens s-o fortezi sau sa-o interzici si e legata deseori de interese personale. Iubirea de semeni e legata pur si simplu de faptul ca singur nu poti realiza la fel de mult ca intr-un grup. Are diverse forme, iubirea de familie, de oras, de tara, pana la cea universala. Ii iubesti pe cei care iti ajuta interesele si ii urasti pe altii. Asta se vede in politica de exemplu, cand vezi destui oameni simpli de pe strada care iubesc cu pasiune pe politicianul care e pe gustul lor si pe cei din aceeasi gasca si e convins ca ailalati sunt niste ticalosi. Si asta nu se poate rezolva prin o iubire neconditionata fata de toti, pentru ca pana la urma un singur politician poate fi presedinte de exemplu. Cineva castiga, altcineva pierde. Asta e viata, sa nu ne pierdem in visari idilice.

P.S. La fotbal nu m-ai nimerit, nu stiu cine sunt personajele de pe afise.