[varu]

''Literatura germană - de la Sturm und Drang la zilele noastre '' de Nicolae Balota o culegere de eseuri despre literatura de limba germana .Foarte interesant modul in care Balota culege ce-i mai bun si ce-i place din bogatul material pe care-l are la dispozitie . Goethe , Kleist , Thomas Mann , Kafka , Max Frisch , Siegfried Lenz ,H.Boll ,J.Rehn , R.Musil ,E. Canetti , s.a. sunt atinsi in treacat de analiza sa , destul cat sa-i faca pofta cititorului de viitoare lecturi din scriitorii amintiti . Asta e de fapt si rolul unui critic - sa straneasca apetitul pentru lucruri zemoase ,iar N.Balota isi indeplineste rolul cu brio .
Apare insa o mica -mare buba . Am cautat detalii despre N.Balota si am gasit monstrul ascuns in dulap . Nenea Balota a (cam ) fost un turnator destul de zelos . Ce-i de facut cu operele unor asemenea oameni ??? Cartile lor au valoare , dar autorii lor s-au compromis definitiv . Eu ciugulesc ce e bun prin cartile lor si las istoria si pe Dumnezeu sa-i judece pentru pacatele lor .
http://www.revista22.ro/top-5-cei-ma...-iv-11770.html

Mi-l amintesc si acum, l-am vazut cand eram in liceu, el era invitat pe la seratele lui Iosif Sava sau pe la alte emisiuni culturale, ba parca am vrut atunci sa si cumpar Caietul albastru, dar nu-mi amintesc de ce n-am mai facut-o, probabil chestiune de bani. Era un batranel cu o charisma irezistibila, un erudit veritabil, te hipnotiza prin farmecul cu care povestea, avea un ritm al frazarii domol, gratios, de batranel care nu se mai grabeste, care a ajuns la intelepciune, care a trecut prin toate si care a citit un munte de carti. Intr-adevar, eruditia lui era uriasa, pusa in valoare de un povestitor innascut, acaparant. Imi amintesc vag si ca avea imaginea unui om care facuse ani grei de puscarie politica, era imaculat din punctul asta de vedere, pe aceeasi scara cu Coposu, Diaconescu, Paleologu (si asta a semnat un angajament cu securitatea, dar sub torturi, a fost primul care a recunoscut singur si a fost gratiat apoi moral de societate). Acum aflu asta. Pe de o parte e clar ca, spre deosebire de noi, omul asta a facut puscarie politica, nu stim ce inseamna sa treci prin asta, pe de alta parte ce scrie acolo e oribil. Se pare ca nu e cum spune iranianul lui Kapuściński: si oamenii cu gusturi ireprosabile pot deveni turnatori abjecti. Orice combinatie e posibila in natura umana. Si culmea!, cartea asta cu literatura germana m-ar fi interesat si pe mine. Prefer sa mai astept pana se clarifica situatia in capul meu fata de el, poate sunt mai justitiar decat e cazul.

Siegfried Lenz/Ora de germana e si pe lista mea scurta, Am cautat niste fragmente pe net sa vad cum suna in original si mi se pare foarte greu. As brava daca m-as apuca acum, dar peste 6 luni/1 an e posibil sa se schimbe situatia. E o carte care i-a placut foarte mult lui ALS.

============================

On topic:

Tan Twan Eng - Grădina ceţurilor din amurg
This one is a slow burner!
Sincer, daca nu era cu Malaezia, nu o cumparam. Malaezia e o tara destul de tanara, eu am prins 50 de ani de Merdeka, asa ca un om batran care are azi peste 70 de ani se confunda cu toata istoria ei de stat independent. Pe faptul asta divers mizeaza si scriitorul cand isi construieste romanul. Istoria din ultimii 70 de ani a cuprins calmul perioadei sub protectorat colonial britanic, al doilea razboi mondial in care japonezii i-au casapit cu aceeasi ferocitate si precizie tehnica utilizate de nazisti in Europa, a urmat o perioada de nastere incipienta a comunismului sub forma unei lupte de gherila prin jungla (contracarat politienesc si cu ochii inchisi la eventuale victime colaterale - context aprope similar cu cel din Indonezia/The act of killing), tensiuni interetnice (Malaezia e stat multietnic, melting pot de malay, chinezi, indieni, europeni etc.) ce puteau sa degenereze intr-un razboi civil urat, declararea independentei. O femeie aflata spre sfarsitul vietii, intr-un proces acut de deteriorare a memoriei, parcurge aceste etape intr-un drum sinuos cu salturi inainte si inapoi in timp, ca sa se impace cumva cu sine. Fiica de bogatasi chinezi din Penang pe vremea colonialismului, unica supravietuitoare a unui lagar de concentrare din al doilea razboi mondial unde fusese inchisa cu sora-sa, scolita in Europa, imbratiseaza o cariera de justitiara nemiloasa la ea in tara, se ocupa cu acuzarea & condamnarea criminalilor de razboi japonezi. In acelasi timp, in memoria surorii, trebuie sa construiasca o gradina japoneza, asa ca se angajeaza in tinerete ca ucenica la un gradinar japonez cu un trecut la curtea imperiala, esuat acum pe meleaguri malaeziene. Incepe un joc captivant ucenic-maestru pe un context national calau-victima, prilej pentru scriitor sa puna doua culturi asiatice total diferite fata in fata si sa le scoata in relief subtilitatile, dupa putinta lui. Uneori ii reuseste, alteori mi se pare ca baga chestii de cultura generala ca scriitura sa para exotica in ochii unui occidental. Nu vreau sa spoileresc mai mult, romanul merita citit, brodeaza placut pe mai multe planuri. Totusi, stiu cum miros locurile alea, ca atmosfera locala e asa si asa si impresia pe care mi-o lasa scrisul lui e ca a tintit un best-seller. Are mirosul unui best-seller, dar categoric e mult mai sus literar decat croitorii de best-seller. Si eu simt ca vreau mai mult, pe unii mai inovatori, nu doar pe cei care stiu sa livreze o poveste bine scrisa.

Nota 7/10, tind sa fiu mai ingaduitor cu asiaticii

============================

Thomas Bernhard - Der Untergeher / The Loser

Cartea asta nu a fost tradusa inca in romana si am incercat sa o citesc in original si mi-am cumparat si traducerea in engleza sa ma verific. Si cum germana mea e inca la nivel scolaresc, bineinteles ca m-am poticnit, cam o data la fiecare doua-trei fraze. Ma incurajez ca totusi Bernhard nu are cea mai usoara fraza, sunt si fraze mai lungi de o pagina, incongruente gramaticale (asa imi par mie, dar ce stiu eu ), mai multe voci in aceeasi fraza semnalate slab de punctuatie, sublinieri de cuvinte a caror noima nu o inteleg, e balamuc.
Structura e aceeasi ca in toate romanele lui Bernhard: un singur paragraf - toata cartea. Avem de-a face cu aceleasi variatiuni pe teme bernhardiene: geniul, ratarea, izolarea, existenta macinata de depresie, sinuciderea, trairi maladive la limita incestului, ura netarmurita pentru conationali. Toate lucrurile minunate cu care sa-ti educi nepotii. Citind un roman de Bernhard ai impresia ca te plimbi pe o banda a lui Moebius: folosind repetitivitatea intr-un mod maniacal inaintezi, dar inaintezi spre ceva pe care il cunosti/parca il mai vazusei inainte, parca esti tot la inceput si dupa zeci de pagini, te invarti in cerc, desi intre timp tu ai mers inainte, ai acumulat tensiune, esti prins deja in ghearele dracului. Acest scriitor este un monstru nu doar prin ceea ce scoate din tartacuta lui trepanata, ci si prin modul in care tortureaza limbajul. Il stoarce, il sugruma, ii testeaza toate limitele. The stream of consciousness, Bernhard style, obsesiv-compulsiv pana la ultimele grade de suportabilitate. Limbajul lui are ritmul unei melodii, se vede ca a venit in literatura din postura unuia care are studii de muzica la nivel de conservator, un muzician ratat, la fel ca personajele cartii. Actiune prea multa intr-un roman de Bernhard n-o sa gasesti, de aia nici nu se pot povesti fara sa cazi in ridicol, ar iesi niste rezumate de scoala primara, in schimb un stil ca la nimeni altul - indiscutabil. Mie mi se pare ca Cioran, Houellebecq, alti nihilisti pe care i-oi mai fi citit eu sunt toti niste pussies prin comparatie cu Bernhard. Asta e ala care a dus mizantropia cel mai departe. Sunt multi care zic ca ar fi meritat Nobel-ul in locul lui Jelinek, de parca ar conta asta. Sunt sigur ca nu are toate tiglele pe casa, n-am curajul sa spun ca e cel mai mare scriitor de limba germana al secoului 20 pentru ca mai am foarte multe de citit in viitor, dar e scriitorul care ma intereseaza cel mai mult in acest moment.

9/10

Bonus cu omul pe pelicula, sunt foarte departe de a intelege tot ce spune el acolo plus link catre un blog cu traducerea in engleza a fragmentelor din film, plus mult Bernhard in engleza pe blogul ala etc. etc.