Dupa cateva luni de asteptare, am reusit sa imprumut de la biblioteca locala cartea lui
Mo Yan "
Obosit de viata , obosit de moarte " .
Destul de groasa cartea ( 730 pagini ) si destul de greu de deosebit numele personajelor la inceputul lecturii, dar acest impediment dispare pe masura ce te afunzi in jungla lui
Mo Yan .
Firul narativ e usor de urmarit -un taran chiabur (Ximen Nao ) este impuscat la inceputul colectivizarii si ajunge in iad .Din iad este trimis iarasi pe pamant sa se reincarneze in diverse animale : un magar , un taur , un porc , un caine si o maimuta.Tot acest ciclu de reincarnari se intrepatrunde cu istoria Chinei de la instaurarea comunismului pana-n zilele noastre .E clar ca animalele astea sunt niste metafore ale transformarilor dramatice din societatea chineza .
Cartea te prinde repede pentru ca
Mo Yan are un debit verbal fara asemanare si -ti descarca ditamai sacul cu minuni in fata ochilor .Are de toate, dramatism , povesti de dragoste , umor cat cuprinde , snoave si alte cimilituri locale si in plus apare si el ca personaj ( "Jinglong era un talent drept si la vedere.
Mo Yan este unul cu strambatate si aplecare rea ; " un personaj pe care o suta nu-l sufereau si o mie nu -l placeau "
Rar am vazut prin alte carti atata autopersiflare ca-n '
'Obosit de viata , obosit de moarte '' .Nu sunt putine momentele cand Mo Yan da de pamant cu alter egoul sau ce apare sub forma unui ''
baietica '' care se amesteca peste tot si face numai nefacute ( ''Baietica asta era si curios si las , si neputincios si plin de indaratnicie, si natang si viclean , neinstare sa faca nici fapte bune ale caror bun renume sa dainuiasca pentru posteritate si nici fapte rele care sa sperie Cerul si sa miste pamantul din loc -un personaj care vesnic provoca necazuri si de care ceilalti vesnic se plangeau '' sau ''Mo Yan -maimuta care si-a pus palarie si astazi face pe domnul , s.a.)
La cioace si glume nu-l intrece nimeni pe autor :''o sa ne prinda bucile radacini in casa voastra, si-o sa dam lastar '',''fiecare porc este un obuz lansat impotriva imperialistilor , revizionistilor si contrarevolutionarilor ...iar cele cateva scoafe ale noastre sunt in realitate portavioane care desfasoara ofensiva general impotriva ... ''sau '' -Tovarase secretar Hong , de azi inainte , vierii imi sunt tata si scroafele mama !
-Asa e bine ! a zis bucuros Hong Taiyue , avem nevoie de tineri care sa slujeasca porcii colectivi ca pe mamele si tatii lor .''
Limbajul e cam spurcat si de multe ori injuraturile de morti si de mama lovesc adanc in dusmanul de clasa si-l descumpanesc .
Apar si momente de umor postmodern - cainii care se aduna in piata la un flashmobbing , porcii care vor cocini ecologice
Toate bune si frumoase in acest roman numai ca dupa vreo 500 de pagini parca Mo Yan isi pierde suflul si incepe sa bage cam mult din burta ca sa-si scoate povestea la capat . Excesul incepe sa sara in ochi si cartea gafaie ajungand sa semene cu o petrecere pe la 4 dimineata . Intra in scena toata recuzita de ''chinezarii '' : lacrimi garla , morti pe banda , un realism magic pe care eu nu prea-l mai suport , scenografia aia mitologizata( fata lunii , spiritul caisului , muntii de argint , s.a.) .Cartea ajunge in final amaruie si parca asisti la un film indian in care aia se impusca , se iubesc , canta si danseaza .
La sfarsit ,cartea asta iti da impresia unei nopti de betie in care ai avut parte de toate (bautura , iubire , fum de tigara , batai , capete sparte si politia chemata de vecini ) -un exces pe care nu ti-l poti permite mereu , dar prin care uneori e bine sa treci . Prea a vrut sa bage de toate in carte nea
Mo Yan si asta ajunge sa oboseasca cititorul
7.5/10
