Originally Posted by sigalia:
varu,multam,pare intr-adevar pe profilul meu.
Pe mine de fapt ma fascineaza fericirea  ; dar am descoperit ca intelegerea unui fenomen se poate face foarte bine (si) observand tocmai contrariul lui.
Apoi,ca sa fiu sincera,eu sa stii ca ma cam caut
Nu ca as avea chestiuni patologice, dar mi se pare ca pe un tipar hiperbolizat lucrurile devin mai clare,se developeaza esenta procesului.
Si cartile astea dure ma atrag tocmai pentru ca eu raspund foarte pozitiv la ele:cu cat ce-i acolo e mai infiorator,realizez – cum spui si tu – cat de bine stau de fapt.Asta e foarte inviorator,orice s-ar zice.
|
Daca o s-o citesti, sunt foarte curios sa aflu parerea ta.
Ceea ce spui tu e exact si menirea cartii: educarea si a celor din afara
"cercului" prin punerea fata in fata cu fenomenul in toata complexitatea lui. Sunt si pasaje aride cu tot felul de descrieri de medicament(ati)e, dar cand ajungi la cazuri si la tot felul de tipologii e foarte intens scris. N-am citit ceva mai interesant, care sa ma prinda asa de tare in ultimul timp. Dar pe mine nu ma invioreaza, eu raspund cu toata empatia de care sunt in stare la text. Durere mare.
