Am citit si eu 3 cartulii de Schmitt:
Concert in memoria unui inger,
Oscar si tanti roz &
Domnul Ibrahim si florile din Coran. Reactiile mele fata de ele au fost extreme: primele doua mi-au placut enorm (*****) iar a treia m-a enervat rau de tot, parca citeam Coelho (*). Probabil ca adevarul valorii lui e undeva pe la mijloc, talent cu siguranta are, dar stilul lui mai light il recomanda ca un scriitor cu ale carui carti sa te relaxezi intre lecturile unor grei. Totusi
Oscar si tanti roz iti va rupe sufletul in doua, e fix opusul unui antidepresiv ieftin.
In schimb remarc politica asta de marketing a Humanitasului (probabil in stransa colaborare cu a scriitorului insusi) - sa scoti carti din orice povestire:
Oscar si tanti roz,
Domnul Ibrahim si florile din Coran,
Milarepa sunt povestiri scurte, le dai gata intr-o ora, puteau fi grupate mai multe intr-un singur volum. Dar de ce sa dai 25RON pe un volum de cateva povestiri cand poti sa dai 20RON pe o singura cartulie de sub 100 de pagini scrisa cu font mare, ce contine o singura povestire. Cu ce siretlicuri editoriale mai umbla si astia.
(a se intelege ca tot paragraful asta e o gluma) 
Ontopic
Citesc
Demonul amiezii. O anatomie a depresiei de Andrew Solomon. Dupa doar 150 de pagini m-a secatuit emotional, e o carte ce te impovareaza sufleteste cu plumb, iti piseaza creierul, it depresses the hell out of you. Parca eu as fi un catar si scriitorul ar pune saci pe mine cu fiecare pagina citita. Atata inteligenta rece, ratiune cuplate cu atata durere descrisa rar mi-a fost sa citesc intr-o carte. Deci ii dau inainte, tot ce citesc ma capteaza complet.
Si nu, nu ma caut.
Oi fi avut si eu tristetile mele in viata, dar in niciun caz ale mele nu se apropie nici pe departe la cotele descrise in cartea asta.
Sigalia, s-ar putea sa te intereseze, spuneai ca te fascineaza subiecte de genul asta.