Aprilie:
54.
La grande bellezza - 4/5 Pe larg
aici.
55.
La dolce vita - 5/5 Mie mi-e clar ca
La dolce vita e o capodopera, iar
La grande bellezza "doar" un film foarte bun.
56.
Paradjanov - 4/5 Mi-a placut mult. Emotionant. In loc sa construiasca o biografie clasica a unui artist, cronologic din copilarie pana la moarte, filmul se concentreaza pe momente in asa fel alese, incat personalitatea de geniu rebel a lui Paradjanov sa iasa in evidenta. Un film foarte frumos, ce evoca un geniu al creatiei, spirit liber intr-o lume oprimata. Sa fii si regizor si actor principal si sa-ti iasa asa de bine te cam transforma in
auteur.
57.
Amarcord - 5/5 Asta e Fellini-ul meu preferat. O lume intreaga intr-un film. Magic. De asta poate ca mi-a si placut atat de mult
La danza de la realidad.
58.
The Grand Budapest Hotel - 3/5 Pfff, imi pare rau, dar nu pot sa-i dau mai mult.
Si eram atat de montat sa-l indragesc, sa-mi zburde inima la ce vad pe ecran. Daca ai lua de exemplu cateva paragrafe din jurnalul lui Sebastian (te chinui sa le gasesti pe alea 2-3 mai luminoase) si faci din ele desene animate produse de Walt Disney ai avea tot atatea in comun pe cat are filmul asta cu tonul scrierilor lui Zweig si cu spiritul
Belle Époque. Cu o astfel de reteta poti sa faci povesti cheesy, papitoi pe care te simti obligat sa-i iubesti (trebuie!, uita-te si tu cat de dragalas e totul!) din orice perioada istorica. E imposibil sa te superi pe un copil ce iti zambeste pana te topeste, pe un catelus si ai lui puppy eyes galesi, nu te imbufnezi cand ti se pune un tort cu glazura roz in fata, nu poti fi marlan - consumi dulciurile, zambesti de complezenta si taci. Si tot ar fi fost OK. Dar toata gratia asta din filmul asta e atent studiata, simulata, tehnic calculata. E atat de departe de o emotie reala produsa sau de un sentiment de nostalgie pentru o epoca minunata si irecuperabila/ireversibila. Eu asta asteptam. Ce am primit? Pai chiar nu stiu cat de mult i-ar fi placut lui Zweig sa-si vada opera pastisata in scene si gaguri mai degraba demne de un film cu Indiana Jones. Iar mie imi place Zweig foarte mult, mult mai mult decat Anderson-roz bonbon de bonton.
59.
Fellini's Roma - 4/5 Vizionare in premiera. Are cateva secvente extraordinare, capodopere, dar eu trebuie sa judec tot intregul.
60.
Hanezu - 2.5/5 Eram curios de ce poate femeia asta mereu invitata la Cannes. Pe mine nu m-a convins deloc, dar sunt sigur ca se gasesc destui care sa marseze la asa sensibilitate. Dupa primele minute ale filmului, am avut senzatia ca madam Kawase acopera in Asia nisa dezvoltata de Malick in America de Nord sau Reygadas in lumea hispanofona. Cosmogonie. Filmari de natura la apus. Voice-over. Ziceri lirico-filozofice. Dupa care incepe propriu zis actiunea. O camera bâțâită mai tot timpul, a la LvT. Un triunghi amoros (M-F-M), viata lor in armonie cu natura, chemarea strabunilor (pe asta n-am prea inteles-o nici eu), filmat pasarele, filmat fluturi pe petale, filmat ploaie, filmat apusuri, filmat food porn, filmat scurte vizite scurte la parinti. Ea e suflet de artist si traieste cu un PR-ist, dar iubeste un alt suflet de artist si toata treaba asta o tortureaza, ce sfasaietor! E mai putin telenovelistic decat fac eu sa para.
However, this is pretentious art stuff! Daca nu esti intelectual, mai bine nu te uiti.
61.
La chasse aux papillons - 4/5 Acum nu mai am nicio indoiala ca domnul acesta e cel mai subestimat regizor din toata istoria filmului. Pure bliss. As renunta la realitate sa traiesc intr-un film de Iosseliani. Partea proasta e ca in filmele lui frantuzesti incepe sa se repete, partea buna e ca nu ma plictisesc sa ma plimbe ore in sir prin lumea lui. El e cel capabil sa faca filme despre tristetea unor vremuri ce mor, nu Wes Anderson. El stie si ce e gratia, si ce e intelepciunea. Si concluzia e amara si descurajanta: gratia nu se poate invata/educa, te nasti cu ea, o ai sau nu o ai, exista genele nobletei.
62.
Climates - 4/5 Foarte bun si asta, parca mi-au placut un pic mai mult
Uzak &
Anatolia.
*** COMENTARIU CU SPOILERE ***
Mi-a placut mult atmosfera pe care a reusit sa o induca, dar si aici se aplica zicala cu privire la filme cu relatii care o iau pe aratura: "Daca la sfarsit iese bine, e film comercial. Daca se despart, e film de arta" Si as adauga: iar daca e ambiguu, nu-ti dai seama daca raman sau nu impreuna & nici autorul habar n-are, ala e cel mai de arta, orgasmul criticilor. Nu e cazul aici, dar eu as fi micsorat punctajul daca ar fi fost cu finalizare satisfacatoare.
Can't help wondering, de ce o fi ales Ceylan fix filmul asta sa si joace in el si pe urma a declarat ca n-o sa mai repete niciodata experienta? Reactie identica cu Puiu in Aurora. Ce i-o fi motivat artistic asa de puternic sa nu se poata altfel, madame Bovary c'est moi? Astia nu-s Woody Allen, nu merg pana acolo sa cred ca isi face terapie de cuplu pe ecran, dar o terapie de alta natura, inexplicabila tot e vorba. Nevermind, filmul a fost foarte bun.
63.
Fellini's Casanova - 5/5 Bizar, intunecat, pervers, genial.
64.
Al doilea joc - Prefer sa nu-i dau nota. Nu sunt sigur ca se numeste film ceea ce am vazut. Cred ca asta ne ia la misto mult mai rau decat von Trier. Mie imi plac foarte mult filmele lui Porumboiu, dar fotbalul nu e punctul meu forte. Nu sunt microbist, nu ma uit eu la Liga Campionilor, clar din snobism amestecat cu masochism am ajuns sa vad chestia asta. Spoiler pentru cei care se duc la cinema: meciul se termina 0-0.
Urmatorul proiect cinematografic al lui Corneliu Porumboiu: un mediu metraj mut cu Mutu in tricoul Petrolului plimbandu-se in jurul careului adversarilor timp de o repriza fara sa primeasca mingea. Filmat fara taietura, plan-secventa. Titlu provizoriu:
Singuratatea alergatorului de linie scurta sau hedonism.
65.
Un homme sans l'Occident - 4/5 Obscuritate a lui Raymond Depardon. Ma pasioneaza foarte tare subiectul: societati ermetice, refractare la influente exterioare, capsule de civilizatii arhaice bine pastrate, fosile vii. La baza filmului sta un roman scris de un francez pe la inceputul secolului trecut si descrie viata unui nomad dintr-un trib din Sahara care il considera pe occidental dusmanul de moarte. Scriitorul isi descrie eroul-dusman cu un amestec de teama, fascinatie si reverenta. Mi-a amintit de
Arabian sands, memoriile lui
Sir Wilfred Thesiger, primul occidental care a traversat
Rub' al Khali. Si acolo erau descrise triburi care se hacuiau intre ele si oricare dintre ele ar fi hacuit cu drag un
infidel, triburi printre care Thesiger trebuia sa se strecoare cu abilitate deghizat in arab.
Structura filmului e foarte interesanta: bastinasii poarta dialogurile in pasareasca lor, iar peste asta vin pasajele din roman recitate de Depardon sub forma de voice-over, totul avand aerul unui fals documentar. Nu exista "costume", recuzita, chiar daca ni se spune ca actiunea are loc la inceput de secol trecut se filmeaza scenele cu ce au astia pe ei, fie robe de tuareg, fie bermude & slapi, ceea ce da o oarecare senzatie de artificialitate povestii, dar sugereaza si ideea ca foarte putine s-au schimbat in o suta de ani.
Gorgeous black & white cinematography, almost each single shot is a little gem. Am salvat si eu cateva cadre, dar tot filmul arata exceptional.
O bizarerie cinematografica greu de evaluat, nici eu nu sunt foarte sigur de ce am vazut.
66.
In a lonely place - 3/5 Faptul ca mi-a luat doua seri sa-l duc pana la cap spune totul despre cat de mult m-a prins. Exista filme considerate foarte bune care trec pe langa mine.