Originally Posted by Chambord:
|
Tocmai, de multe ori pe parcursul episoadelor am avut senzatia ca vad un film de Cassavetes. La un moment dat mi-era teama ca o sa vrea sa socheze din senin sarind gardul inspre ceva gen Kill List, ceea ce ar fi fost o greseala imensa, ar fi banalizat tot demersul. Si KL a fost un film remarcabil in prima jumatate. Ce a urmat a fost un dezastru.
TD doesn't give a shit about the killer per se. It's my party and screw the killer if i want to. De altfel, it's not about the killer. "We ain't gonna get them all. That ain't the kind of world it is".
Not a whodunit dammit.
|
Da. E genul de film/serial care nu-și propune să-i atragă pe cei indeciși, iar din cauza asta poate trece ca fiind nespectaculos, plicticos chiar, tocmai pentru că vizează o audiență mai restrictivă, care se presupune că știe să deducă anumite chestii fără ca ele să fie rostite cu voce tare. Este mai art-house decât comercial și asta se vede din primele 10 minute.
Nu e un whodunit, pentru că nu e genul de film auto-referențial, care tot el pune întrebarea și tot el răspunde. E mai complex decât atât. Se detașează de joculețele astea și pune accent tocmai pe latura descriptivă a lucrurilor. Concluziile le tragi tu dacă vrei. Dacă nu vrei să le tragi, merge și fără.
Cel puțin așa mi se pare mie, în astea 3 episoade pe care le-am văzut. Vizează partea aia a realismului, chiar a naturalismului. E și destul de minimalist construit.