Originally Posted by sigalia:
Faptul ca Pamuk m-a pierdut pe drum nu e nici o mandrie pentru mine,dar cum si la case mai mari am auzit de astfel de patanii,am reusit sa-mi pastrez moralul la linia de plutire.Ceva imi spune ca o sa-mi spal rusinea cu "Istanbul",eu fiind mare amatoare de non-fictiune.  |
Spre rusinea mea, mie mi-a mers prost cu "Istanbul"-ul cumparat in engleza dintr-un aeroport. Am citit din el vreo doua ore cat a durat zborul, l-am abandonat dupa aia. Deci nedus pana la capat, tocmai bun pentru threadul complementar.
Ontopic
Am descoperit un scriitor bun si o carte foarte frumoasa:
Stefan Zweig - Lumea de ieri: amintirile unui european. Stefan Zweig a fost unul dintre cei mai de succes scriitori interbelici, echivalentul unei vedete culturale atent cladita in timp cum e la noi Cartarescu, dar multiplicata ca nivel de receptie la intreaga Europa occidentala. Fiu de evreu bogat, spirit erudit renascentist (il interesau toate - literatura, teatrul, pictura, muzica, filozofia, critic literar, scria studii despre Hölderlin, Kleist si Nietzsche la un loc), scriitor cu har, a avut (ne?)sansa sa strabata cea mai zbuciumata perioada a Europei: 1880-1940. De la o Viena imperiala si lipsita de orice griji cu singurele preocupari aplecate catre arte la un Paris boem si la un Berlin in crestere ca oras, toate astea traite ca tanar in formare, la anii negri ai razboiului si ai depresiei post-razboi la nivel de comunitate traite ca adult, la formarea fanatismului si iar razboi - omul le-a dus pe toate cu stoicism si cu gratie intelectuala si cu omenie si cu un pacifism sincer, nedisimulat. Tipul de intelept autentic, de om cultivat caruia sa-i sorbi cuvintele, de la care ai ce invata. Eu i-as cara geamantanul unui Zweig aflat la batranete, compania unui om ca asta m-ar onora si timpul petrecut pe langa un asemenea maestru m-ar ridica si pe mine un pic ca om.
Asta e senzatia pe care ti-o lasa scrisul lui, cartea asta. Humanitas i-a mai publicat o carte,
Orele astrale ale omenirii, o s-o citesc ca sa termin povestile.
Coincidenta face ca in ultimele luni sa fi citit trei scriitori austrieci ale caror vieti puse cap la cap acopera un secol: Zweig, Musil (cu care inca ma lupt, merge greu) & Bernhard. Si nu pot sa nu ma gandesc cu uluire ca intre ultramizantropul, superdepresivul Bernhard si selenarul, bonomul, rationalul, echilibratul, omenosul Zweig ala care s-a sinucis programat a fost Zweig.
Iubitorilor de non-fictiune/amintiri scrise aproape de perfectiune le recomand aceasta carte frumoasa. Ca trivia fara legatura cu cartea, Wes Anderson a facut scenariul de la The Grand Budapest Hotel pornind de la scrierile lui Zweig.