Mie nu mi-a mers asa bine cu Pamuk
.
Tema cartii m-a atras foarte mult initial,pentru ca imi plac povestile exotice,montate in cadre vechi,
iar tot ce ai surprins tu atat de bine si precis raspundea (teoretic!) interesului meu atat din perspectiva miezului,a continutului cat si din cea a ambalajului.Pretextul - lumea miniaturistilor - mi se parea ,din nou,seducator si plin de parfum.
Numai ca miniaturistii astia vorbeau toti la fel:aceeasi tonalitate,acelasi ritm,parca Pamuk s-ar fi jucat cu 5 note muzicale la un soft care-i genera variatiuni infinite.Stiu ca lentoarea expunerii a fost o maniera de racord la spiritul epocii,in plus filigranistii sunt prin definitie si structura mai degraba statici decat dinamici,dar uite asa ....eu am clacat si Pamuk al meu ar trebui sa mearga la thread-ul lui varu.Cartea nu mi s-a parut prea stufoasa, ci prea diluata,intr-un cuvant un raport inegal intre forma si continut care a sfarsit prin a ma obosi.
Faptul ca Pamuk m-a pierdut pe drum nu e nici o mandrie pentru mine,dar cum si la case mai mari am auzit de astfel de patanii,am reusit sa-mi pastrez moralul la linia de plutire.Ceva imi spune ca o sa-mi spal rusinea cu "Istanbul",eu fiind mare amatoare de non-fictiune.
