Oho, ce film frumos. In primul rand vizual, dar nu sunt fanul filmelor de imagine. Persoana care mi l-a recomandat spunea ca ar vrea sa-l revada ca sa inteleaga metaforele stilistice - eu nu cred ca e nevoie de asa ceva. La grande bellezza respira arta cu gratie, e antiteza filmului de "Arta" in care autorii se screm dupa simboluri. In pofida simtului estetic excelent e un film popular, destul de accesibil publicului larg, caruia nu ii e rusine sa fie comercial in cel mai bun sens al termenului.

Jep Gambardella e un om de lume, instarit, care si-a petrecut viata in asa-zisa inalta societate. Spiritual si charismatic, dar ajuns la varsta a treia, isi analizeaza viata cautand sensuri dincolo de frivolitatea care il inconjoara. Nu va asteptati insa la meditatii filozofice profunde, regizorul si scenaristul Sorrentino pastreaza in general un ton light, realizat cu umor si inteligenta. Imaginile sunt fantastice, dar dincolo de mestesugul sau Sorrentino vrea sa se faca placut, si reuseste, fara sa se compromita artistic. "E doar un truc" spune prin vocea personajului principal, dar la cat de putini le iese trucul asta!