[Mercutio]

am crezut la inceput ca avem de-a face cu inca un film romanesc al carui subiect e critica sociala, vezi coruptia, injustitia, si toate celelalte tare ale societatii romanesti de azi. insa "pozitia copilului" e mai mult decat atat. catalin netzer detine, cred, ceva aparte fata de ceilalti colegi de val, mungiu, puiu, porumboiu, ale caror filme, desi valoroase, sunt cam seci, cam zgarcite din punct de vedere sentimental. ori netzer reuseste, atat in pozitia copilui, cat si in medalia de onoare, sa redea, sa transmita, in principal prin jocul actorilor, intense trairi si emotii. ultima scena e de-a dreptul impresionanta. si as zice - lucru foarte interesant - ca incheie filmul intr-o nota optimista. pentru ca in ciuda faptului ca reprezinta, asa cum spuneam, inevitabil, o critica sociala (redand in acelasi timp si alte aspecte, ca diferenta de clasa crescanda din ro. sau conflictul din ce in ce mai acut dintre generatii), finalul inspira spectatorului o oarecare speranta, o anume incredere in personajele acestei istorii, care nu si-au pierdut, se pare, cu totul umanitatea, intr-o lume in care tot ceea ce conteaza sunt banii, puterea, influenta.
ca un bemol, as mentiona maniera de a filma, utilizata mai degraba in reality tv, reportaje difuzate la stiri despre scandaluri si alte intamplari senzationale, in care camera e indiscreta si se baga in sufletele oamenilor.. pare a fi o decizie de ordin comercial, dat fiind ca publicul in general, si in particular cel romanesc, e atras de genul acesta de entertainment. o camera mai stabila, mai retinuta, mai retrasa, cu cadre mai largi, ar fi dat poate mai multa greutate filmului.