Milland reda perfect disperarea, nervozitatea, amageala, nebunia unui alcoolic. Mi-a placut mult scena cu sticla pusa in lampa, reflexia de pe tavan, expresia de linistire de pe fata lui cind a vazut-o. Am crezut ca o sa cada de pe scaun inainte sa ajunga la ea
in schimb BW l-a facut sa cada pe scari
Scena cu lampa si nu numai mi-a amintit de un alt film care trateaza subiectul asta, Days of wine and roses, si ce rol fantastic a facut Jack Lemmon acolo. Si are si JL o scena asemanatoare, mai dura, in care isi cauta sticla ascunsa intr-un ghiveci din sera socrului.