|
Da, lipsa de substanţă a personajului sau a personajelor duce la dialoguri şi acţiuni neverosimile sau artificiale. Alt exemplu: Cornelia discută cu iubita lui Barbu. E clar că cele două femei nu se suportă. Ce şanse sunt ca în următoarele minute ”nora” să-i facă confidenţe Corneliei despre cum face sex cu Barbu?! Îi şi spune că se va despărţi de Barbu, iar în final adaugă că separarea va surveni peste vreo patru luni. Ciudată şi planificarea asta. Şi vizita la părinţii copilului mort mi se pare trasă de păr. La cum pare construit Barbu şi după cum ”funcţionează”, aş zice că vizita aia e imposibilă. Unchiul copilului îl umple de vânătăi pe Barbu, iar tatăl copilului, ca un înţelept mioritic, mai-mai să-l ia în braţe! O fi frumoasă secvenţa strângerii de mână, cu toate ezitările alea, dar pare total improbabilă. Şi cu aer didactic.
Ar fi multe de spus, dar cred că ar fi interesant să încercăm să rezumăm într-o frază, două, ce se întâmplă în film şi despre ce e filmul ăsta. Ar fi un exerciţiu interesant.
|