|
Matei Vișniec –Dezordinea preventivã 10/10
Pentru cã îmi plac piesele lui de teatru, am încercat și un roman scris de Vișniec. Este un roman distopic despre problematica multitudinii de canale informaţionale care, în loc sã ne transforme în oameni de acţiune revoltaţi la anunţul ororilor ce se petrec în jurul nostru, ne fixeazã dimpotrivã într-o imobilitate de spectatori resemnaţi, dopaţi în mod constat cu supradoze de informaţii deghizate în divertisment.
Despre paralizia omului sub abundenţa informaţionalã:
"In ziua de astãzi, spune George, sãracul consumator este suprainformat. Stirile plouã peste el de peste tot, sute de canale informaţionale îl asediazã. Or, acest lucru îl paralizeazã de fapt pe consumatorul de informaţie. Acesta este însã și scopul nemãrturisit dar evident al mașinii. Acest om suprainformat al societãţii de consum ajunge sã fie atât de mulţumit de faptul cã este suprainformat încât nu mai simte nevoia sã acţioneze. [...]
Omul care schimbã posturile este, de fapt, un om asupra cãruia nu se repercuteazã informaţia primitã. El nu reușește sã digere un prim eveniment, cã alte sute de evenimente stau la coadã ca sã-i pãtrundã în creier.
Asediat de mii de stimuli în același timp, omul suprainformat considerã cã și-a fãcut datoria de cetãţean prin simplul fapt de a se informa. In mod normal, dupã ce a ingurgitat aceastã listã de orori care este jurnalul televizat de la ora 20, populaţia unei societãţi normale ar trebui sã iasã în stradã și sã se arunce asupra rãului care cangreneazã lumea, sã-l extirpe sau mãcar sã încerce sã-l atenueze. Dar de fapt nu se întâmplã nimic din toate acestea. Dupã ritualul naţional al jurnalului televizat de searã, omul ia masa în familie, are conștiinţa liniștitã, eventual vizioneazã (tot la televizor) pentru a-și încheia seara un film de aventuri. Paralizia, lenea ontologicã sunt, prin urmare, condiţia existenţialã normalã a omului suprainformat. "
|